Existenţa a două milioane de etnici maghiari pe teritoriul României şi a faptului că, odată cu absolvirea unei forme de învăţămînt, unii etnici maghiari au primit repartiţii şi s-au stabilit în zone cu populaţie majoritar românească, a constituit un avantaj al AVO în faţa serviciilor de informaţii occidentale. Dosarele Direcţiei a IV-a de contraspionaj militar românesc Corbi I şi II au vizat reţeaua KGB şi GRU angrenată în spionaj în favoarea URSS şi înlăturarea lui Ceauşescu de la putere. Reţeaua a fost alcătuită prioritar din kominternişti români care făcuseră studiile în URSS cu diverse specializări, inclusiv militar. Obiectul dosarelor fiind generalii Ion Ioniţă, Nicolae Militaru, Istvan Kostyal, Ioan Şerb, comandorii Radu Nicolae şi Cico Dumitrescu şi alţii. Oarecum tangenţial şi legăturile lor politice din activul PCR precum Gheorghe Apostol, Ion Iliescu şi alţii. Din rapoartele contraspionajului militar reiese că dorinţele membrilor acestui grup
În martie 1989, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat începând cu 22 decembrie şi exporturile României pe 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Veniturile scontate din exportul de armament urmau să fie în 1990 de 3 miliarde USD şi datorită comercializării celor două noi tipuri de aeronave IAR-99 Şoim şi IAR-317 Airfox, despre care am vorbit în episodul anterior. În 1991 era planificat pentru a intra în producţia de serie şi avionul supersonic românesc IAR-95 Spey . Acest debut constituia intrarea României în grupul ţărilor care îşi construiau singure cam toate categoriile de avioane de luptă, industria aeronautică românească devenind totodată un furnizor important de bani la buget şi de locuri de muncă. IAR-95 ar fi fost construit în 60-100 de exemplare pentru armata română, alte 200-300 de