Secretarul general al ONU, despre reuniunea G8
Jurnalul National - 2007 06 11
Ascultaţi-le pe primele victime ale schimbărilor climatice!
Aşadar, se trage linie. Când naţiunile industrializate din G8 se întâlneau în Heiligendamm, forţele care luptă împotriva încălzirii globaleşi-au dislocat armatele în câmpurile de luptă. Germania şi Marea Britanie doresc să accelereze discuţiile asupra unui nou tratat privind schimbările climatice, care să intre în vigoare în anul 2012, când va expira Protocolul de la Kyoto. Se vorbeşte despre măsuri drastice care să reducă emisiile de carbon şi să limiteze creşterea temperaturii globale, care se anunţă a fi în următorii 40 de ani de 20º Celsius. Statele Unite ale Americii, care vin cu o iniţiativă proprie, se opun obiectivelor şi termenelor considerate arbitrare.
Vom vedea cum se vor derula discuţiile. Dar în timp ce SUA şi Europa dezbat, unele dovezi sunt de netăgăduit. În primul rând, datele ştiinţifice sunt clare. Încălzirea Pământului nu poate fi contestată, iar noi, oamenii, suntem principala cauză a acestui proces. Fiecare zi aduce cu sine noi dovezi, fie că vorbim despre ultimul raport al Greenpeace despre retragerea gheţarilor din Everest sau despre descoperirea de săptămâna trecută conform căreia Oceanul Antarctic nu mai poate absorbi dioxid de carbon. Imaginaţi-vă: cel mai mare depozit de carbon de pământ s-a umplut complet.
momentul. În al doilea rând, trebuie să acţionam acum. Costurile expectativei, după cum recunosc mulţi economişti, le vor depăşi probabil de câteva ori pe cele ale acţiunilor imediate.
Este posibil ca pagubele produse de uraganul Katrina, care s-a abătut asupra oraşului New Orleans, să fi fost legate de încălzirea globală, însă este bine să conştientizăm care sunt costurile sociale şi financiare ale amânării. La fel de evident este faptul că nu ne mai permitem să disecăm la nesfârşit opţiunile. Soluţia de astăzi — explozia comerţului cu carbon — este doar o armă în întregul nostru arsenal. Noile tehnologii, conservarea energiei, proiectele de împădurire şi combustibilii regenerabili, precum şi pieţele private, toate trebuie să fie componente ale unei strategii pe termen lung. La fel trebuie să fie şi adaptarea.
DE BAZĂ. Mai există şi un al treilea aspect, care, aşa cum îl văd eu, este cel mai important dintre toate. Este vorba despre echitate care ţine de valori, de clasamentul celor mai importante aspecte morale ale erei noastre. Încălzirea globală ne afectează pe toţi, dar ne afectează diferit. Statele bogate au resursele şi cunoştinţele pentru a se adapta. Un fermier african însă, care-şi pierde cultura sau cireada din cauza secetei sau a furtunilor de nisip, sau un locuitor al insulei Tuvalu, îngrijorat de faptul că satul său ar putea fi înghiţit în curând de ape, este infinit mai vulnerabil. Este o disparitate obişnuită deja: bogat-sărac, nord-sud.
Privind obiectiv, soluţiile propuse de ţările dezvoltate pentru combaterea încălzirii globale nu sunt la îndemâna celor mai puţin norocoşi vecini de pe planetă. Cum am putea îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, de înjumătăţire a sărăciei, atât de solemn asumate la celelalte întâlniri ale G8, dacă aspiraţiile lumii în curs de dezvoltare privind creşterea participării la prosperitatea mondială nu sunt onorate?
Orice subiect care îi afectează pe locuitorii planetei, inclusiv schimbarea climatică, trebuie guvernat şi de o oarecare dimensiune umană.
O consider o obligaţie, o extensie a obligaţiei sacre a Naţiunilor Unite de a proteja. În fiecare zi, mergând pe coridoarele sediului ONU, admir unele dintre lucrările celor mai vestiţi fotoreporteri din lume. Ele arată feţele şi ilustrează vocile popoarelor adesea nevăzute şi neauzite din toate colţurile lumii, mulţi dintre aceştia trăind în condiţii grele şi îngreunate de schimbarea climatică.
VARIAŢIE. Discuţiile din Consiliul de Securitate, purtate uneori de diplomaţi opaci pe marginea unor subiecte neimportante, sunt uneori înviorate şi, pentru câteva momente, ele pot fi clasificate oricum, doar diplomatice nu. Îmi amintesc de o astfel de discuţie din aprilie, când reprezentantul Namibiei arăta cum vede el pericolele schimbării climatice. “Acesta nu este un exerciţiu academic”, şoptea el. “Pentru ţara mea este o problemă de viaţă sau de moarte.”
Tot el a amintit cum se întind ca suprafaţă Deşerturile Namib sau Kalahari, distrugând terenurile arabile şi lăsând regiuni întregi în condiţii de nelocuit. Asta m-a dus cu gândul la ţara mea, Coreea de Sud, tot mai afectată de furtunile de nisip care se intensifică în Marea Galbenă, dar pornesc din Deşertul Gobi, care se lărgeşte şi el. Malaria s-a răspândit şi ea în zone în care nici măcar nu a fost întâlnită, mai spunea reprezentantul namibian. Specii de plante sau animale dispar cu totul de pe terenuri faimoase pentru biodiversitatea lor. Iar ţările în curs de dezvoltare, cum e şi ţara lui, sunt tot mai des subiectul a ceea ce el numea “război biologic sau chimic de intensitate redusă”.
Astfel de sentimente sunt puternice, se nasc din viaţă şi nu pot fi închipuite. Însă cei din lumea dezvoltată trebuie să le audă şi să se comporte adecvat. Acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit la Heiligendamm şi motivul pentru care vreau să anunţ organizarea unei întâlniri speciale la nivel înalt pentru schimbările climatice, în septembrie la New York, probabil înaintea lucrărilor Adunării Generale.
Şi tot acesta este motivul pentru care am numit trei reprezentanţi speciali, al căror mandat este să vorbească în numele şi în interesul celor mai vulnerabile naţiuni – gazdă a majorităţii popoarelor lumii.
ACORD. Salut declaraţia recentă a preşedintelui Bush, referitoare la iniţiativa americană în domeniu. Fac însă apel ca aceasta să se desfăşoare în cadrul Naţiunilor Unite, forul mondial de discuţii, astfel încât activităţile noastre să fie complementare şi reciproc susţinute. În decembrie, liderii lumii se vor reuni în Bali pentru a dezvolta deciziile din Germania din această săptămână şi din perioada următoare.
Dar să nu uităm. Un acord al G8, care nu este mondial ca obiectiv, nu poate oferi soluţii la problemele mondiale. A sosit timpul pentru regândire şi pentru o mai mare deschidere. Nu ne mai putem ocupa de aceste probleme ca până acum.
NOTĂ: Acest articol a apărut în International Herald Tribune. El a fost pus la dispoziţia redacţiei Jurnalul Naţional prin bunăvoinţa Centrului ONU din Bucureşti
Încălzirea
“Încălzirea Pământului nu poate fi contestată, iar noi, oamenii, suntem principala cauză a acestui proces. Fiecare zi aduce cu sine noi dovezi, fie că vorbim despre ultimul raport al Greenpeace despre retragerea gheţarilor din Everest sau despre descoperirea de săptămâna trecută conform căreia Oceanul Antarctic nu mai poate absorbi dioxid de
carbon. Imaginaţi-vă: cel mai mare depozit de carbon de pământ s-a umplut complet”
Ban Ki-moon,secretar general ONU
Ascultaţi-le pe primele victime ale schimbărilor climatice!
Aşadar, se trage linie. Când naţiunile industrializate din G8 se întâlneau în Heiligendamm, forţele care luptă împotriva încălzirii globaleşi-au dislocat armatele în câmpurile de luptă. Germania şi Marea Britanie doresc să accelereze discuţiile asupra unui nou tratat privind schimbările climatice, care să intre în vigoare în anul 2012, când va expira Protocolul de la Kyoto. Se vorbeşte despre măsuri drastice care să reducă emisiile de carbon şi să limiteze creşterea temperaturii globale, care se anunţă a fi în următorii 40 de ani de 20º Celsius. Statele Unite ale Americii, care vin cu o iniţiativă proprie, se opun obiectivelor şi termenelor considerate arbitrare.
Vom vedea cum se vor derula discuţiile. Dar în timp ce SUA şi Europa dezbat, unele dovezi sunt de netăgăduit. În primul rând, datele ştiinţifice sunt clare. Încălzirea Pământului nu poate fi contestată, iar noi, oamenii, suntem principala cauză a acestui proces. Fiecare zi aduce cu sine noi dovezi, fie că vorbim despre ultimul raport al Greenpeace despre retragerea gheţarilor din Everest sau despre descoperirea de săptămâna trecută conform căreia Oceanul Antarctic nu mai poate absorbi dioxid de carbon. Imaginaţi-vă: cel mai mare depozit de carbon de pământ s-a umplut complet.
momentul. În al doilea rând, trebuie să acţionam acum. Costurile expectativei, după cum recunosc mulţi economişti, le vor depăşi probabil de câteva ori pe cele ale acţiunilor imediate.
Este posibil ca pagubele produse de uraganul Katrina, care s-a abătut asupra oraşului New Orleans, să fi fost legate de încălzirea globală, însă este bine să conştientizăm care sunt costurile sociale şi financiare ale amânării. La fel de evident este faptul că nu ne mai permitem să disecăm la nesfârşit opţiunile. Soluţia de astăzi — explozia comerţului cu carbon — este doar o armă în întregul nostru arsenal. Noile tehnologii, conservarea energiei, proiectele de împădurire şi combustibilii regenerabili, precum şi pieţele private, toate trebuie să fie componente ale unei strategii pe termen lung. La fel trebuie să fie şi adaptarea.
DE BAZĂ. Mai există şi un al treilea aspect, care, aşa cum îl văd eu, este cel mai important dintre toate. Este vorba despre echitate care ţine de valori, de clasamentul celor mai importante aspecte morale ale erei noastre. Încălzirea globală ne afectează pe toţi, dar ne afectează diferit. Statele bogate au resursele şi cunoştinţele pentru a se adapta. Un fermier african însă, care-şi pierde cultura sau cireada din cauza secetei sau a furtunilor de nisip, sau un locuitor al insulei Tuvalu, îngrijorat de faptul că satul său ar putea fi înghiţit în curând de ape, este infinit mai vulnerabil. Este o disparitate obişnuită deja: bogat-sărac, nord-sud.
Privind obiectiv, soluţiile propuse de ţările dezvoltate pentru combaterea încălzirii globale nu sunt la îndemâna celor mai puţin norocoşi vecini de pe planetă. Cum am putea îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, de înjumătăţire a sărăciei, atât de solemn asumate la celelalte întâlniri ale G8, dacă aspiraţiile lumii în curs de dezvoltare privind creşterea participării la prosperitatea mondială nu sunt onorate?
Orice subiect care îi afectează pe locuitorii planetei, inclusiv schimbarea climatică, trebuie guvernat şi de o oarecare dimensiune umană.
O consider o obligaţie, o extensie a obligaţiei sacre a Naţiunilor Unite de a proteja. În fiecare zi, mergând pe coridoarele sediului ONU, admir unele dintre lucrările celor mai vestiţi fotoreporteri din lume. Ele arată feţele şi ilustrează vocile popoarelor adesea nevăzute şi neauzite din toate colţurile lumii, mulţi dintre aceştia trăind în condiţii grele şi îngreunate de schimbarea climatică.
VARIAŢIE. Discuţiile din Consiliul de Securitate, purtate uneori de diplomaţi opaci pe marginea unor subiecte neimportante, sunt uneori înviorate şi, pentru câteva momente, ele pot fi clasificate oricum, doar diplomatice nu. Îmi amintesc de o astfel de discuţie din aprilie, când reprezentantul Namibiei arăta cum vede el pericolele schimbării climatice. “Acesta nu este un exerciţiu academic”, şoptea el. “Pentru ţara mea este o problemă de viaţă sau de moarte.”
Tot el a amintit cum se întind ca suprafaţă Deşerturile Namib sau Kalahari, distrugând terenurile arabile şi lăsând regiuni întregi în condiţii de nelocuit. Asta m-a dus cu gândul la ţara mea, Coreea de Sud, tot mai afectată de furtunile de nisip care se intensifică în Marea Galbenă, dar pornesc din Deşertul Gobi, care se lărgeşte şi el. Malaria s-a răspândit şi ea în zone în care nici măcar nu a fost întâlnită, mai spunea reprezentantul namibian. Specii de plante sau animale dispar cu totul de pe terenuri faimoase pentru biodiversitatea lor. Iar ţările în curs de dezvoltare, cum e şi ţara lui, sunt tot mai des subiectul a ceea ce el numea “război biologic sau chimic de intensitate redusă”.
Astfel de sentimente sunt puternice, se nasc din viaţă şi nu pot fi închipuite. Însă cei din lumea dezvoltată trebuie să le audă şi să se comporte adecvat. Acesta este mesajul pe care vreau să-l transmit la Heiligendamm şi motivul pentru care vreau să anunţ organizarea unei întâlniri speciale la nivel înalt pentru schimbările climatice, în septembrie la New York, probabil înaintea lucrărilor Adunării Generale.
Şi tot acesta este motivul pentru care am numit trei reprezentanţi speciali, al căror mandat este să vorbească în numele şi în interesul celor mai vulnerabile naţiuni – gazdă a majorităţii popoarelor lumii.
ACORD. Salut declaraţia recentă a preşedintelui Bush, referitoare la iniţiativa americană în domeniu. Fac însă apel ca aceasta să se desfăşoare în cadrul Naţiunilor Unite, forul mondial de discuţii, astfel încât activităţile noastre să fie complementare şi reciproc susţinute. În decembrie, liderii lumii se vor reuni în Bali pentru a dezvolta deciziile din Germania din această săptămână şi din perioada următoare.
Dar să nu uităm. Un acord al G8, care nu este mondial ca obiectiv, nu poate oferi soluţii la problemele mondiale. A sosit timpul pentru regândire şi pentru o mai mare deschidere. Nu ne mai putem ocupa de aceste probleme ca până acum.
NOTĂ: Acest articol a apărut în International Herald Tribune. El a fost pus la dispoziţia redacţiei Jurnalul Naţional prin bunăvoinţa Centrului ONU din Bucureşti
Încălzirea
“Încălzirea Pământului nu poate fi contestată, iar noi, oamenii, suntem principala cauză a acestui proces. Fiecare zi aduce cu sine noi dovezi, fie că vorbim despre ultimul raport al Greenpeace despre retragerea gheţarilor din Everest sau despre descoperirea de săptămâna trecută conform căreia Oceanul Antarctic nu mai poate absorbi dioxid de
carbon. Imaginaţi-vă: cel mai mare depozit de carbon de pământ s-a umplut complet”
Ban Ki-moon,secretar general ONU
Comentarii