Viaţa secretului este chiar misterul cu care îl înconjurăm. Masoneria s-a născut din fascinaţia interzisă pentru simbolul devenit mai mult decât semnul asociat unui sens.O lume de taine teribile încă mai trăieşte pe graniţa înşelătoare dintre mit şi istorie. Uneori, ea este sufocată de simpla şi foarte banala noastră meschinărie de zi cu zi. Alteori, contactul cu ea sădeşte în câte un piept flacăra aceea albastră şi rece care te ajută să vezi dincolo de aici şi acum. Dincolo de semnele secrete şi de sensurile ascunse. Până undeva, aproape de adevărul ultim. Despre adevăruri, masonerie, politică, afaceri şi informaţii mai mult sau mai puţin secrete am vorbit, la o cafea, cu Marele Maestru al Marii Loji Naţionale a României, Viorel Dănacu. „Francmasoneria este un Ordin iniţiatic, respectat în întreaga lume, cu caracter tradiţional şi simbolic“. Este primul articol din Constituţia Masonică. Mai departe, Viorel Dănacu, Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, deapănă povestea cu Hiram şi calfele lui, care au construit Templul lui Solomon. Hiram a fost omorât cu o lovitură în tâmplă, pentru că nu a vrut să dezvăluie taina construcţiei. Locul unde a fost îngropat ar fi trebuit să rămână secretul îngrozitor al celor care l-au ucis, dar ramurile de accacia, înverzind în mod miraculos pe mormântul lui Hiram, au dezvăluit acest adevăr, cum numai tăcerea dureroasă a unui mugur care se deschide deasupra unui mormânt poate să o facă. Ramurile înfrunzite de accacia au devenit un simbol al adevărului deplin în masonerie.„O masonerie amestecată cu politicul“ Dănacu a fost în Scoţia, la o conferinţă a Ordinului. Povesteşte că cei trei Mari Maeştri care au organizat conferinţa nu au participat la dineul final - poate pentru că s-au certat, poate din altă cauză. Masoneria britanică este cea mai veche şi a fost cea mai puternică din lume. Acum, cei trei stâlpi pe care Ordinul s-a sprijinit secole de-a rândul - Biserica, Parlamentul şi Casa Regală - nu mai sunt chiar atât de siguri, odată ce o altă ramură a dinastiei regale a luat locul Ducelui de Kent, odată ce s-au produs schimbări importante în structura Parlamentului, iar Biserica Anglicană a adoptat o atitudine de - cel puţin - expectativă. „Anglia, Marea Lojă Mamă a Lumii, ar fi trebuit să dea recunoaştere unei masonerii întemniţate, distruse de comunişti, aşa cum a fost masoneria română, dar nu a făcut acest lucru vreme de 17 ani“, spune Dănacu. Inţeleg că pentru masoneria română mlădiţele de accacia încă întârzie să înverzească. Există două feluri de motivaţii care pot împinge pe cineva în masonerie. Poţi intra în Ordin din dorinţa de a deveni mai bun şi de a face lumea din jurul tău să se apropie de ceea ce ei numesc Armonia Universală. Sau poţi deveni mason pentru că e „cool“ şi acolo întâlneşti un ministru sau un general cu care poţi să faci afaceri. „În România, foarte mulţi au vrut să se facă masoni ca să-şi ascundă trecutul încărcat, după masca onorabilităţii acestei societăţi alese. A devenit o modă să fii mason. Unii îşi pun pe rever două-trei insigne - câte una de la fiecare Lojă din care fac parte“, spune Dănacu. O istorie de notorietate este cea despre cum se făceau iniţierile de către Marele Suveran Comandor al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat Costel Iancu - la grămadă. În subsolul Teatrului Naţional erau iniţiaţi câteva sute de profani odată. Fiecare plătea o taxă de 750 - 1.500 de dolari. La Bragadiru există o lojă din care fac parte inclusiv membrii marcanţi ai lumii interlope, deşi Constituţia spune că masonul trebuie să respecte regulile sociale. Taxele - de iniţiere şi de trecere la gradul superior - sunt mai mari decât poate cineva să le suporte din muncă cinstită. „Ăştia îmi cer 5.000 de euro să mă iniţieze şi eu n-am atâţia bani“, se confesa un viitor mason unui amic. Acesta, cunoscător, se vede treaba, i-a indicat drumul: „Încearcă să le dai şi tu o şpagă de 1.000 de euro şi ţine-mă la curent“. A mers.„Avem o masonerie amestecată cu politicul“, spune Dănacu. „Vedeţi, totul ţine de ce faci cu omul a doua zi după iniţiere. El e turmentat, nici nu ştie ce s-a întâmplat cu el. Şi tu, ca maestru, poţi să-l iei într-o delegaţie să vadă temple şi muzee masonice din alte ţări sau poţi să-l inviţi la o discuţie ca să afli cu ce se ocupă firma lui şi s-o pui de-o afacere. Asta e o deviere de la drumul natural“. „Aici se face masonerie, nu altceva“ Marele Maestru, care e şi comisar în Ministerul de Interne, povesteşte viaţa de zi cu zi a unui mason: „Lipsa de implicare în reala lucrare masonică îi determină să se ocupe de altceva. La noi fiecare are lucrarea lui şi atunci nu se ocupă nimeni de alte afaceri - la masonerie. Ce discută la cârciuma din colţ - e treaba lor; nici nu vreau să ştiu. Aici se face masonerie, nu altceva, şi le spun asta fraţilor tot timpul“. Şi la masonerie, ca şi la întrunirile de partid, politicienii au tendinţa de a vorbi mult, dar nu întotdeauna cu rost. „În ţinuta rituală, fratele mason vorbeşte o singură dată şi la obiect. La cuvânt te înscrii la Secundul Supraveghetor. După ce ai vorbit, mai ai dreptul să-ţi exprimi opinia la vot. Politicienii vor cam întotdeauna să vorbească de mai multe ori“. Unii dintre ei, pentru că sunt miniştri sau parlamentari, pretextează că nu au timp şi nici nu vin la ţinutele rituale (întrunirile masonice), ci numai la agapa fraternă de după. Binebine, şi cum decurge o discuţie „de afaceri“ la agapa fraternă? L-am convins pe Dănacu să-mi povestească: „Când eram pro Venerabil la Marea Lojă Naţională din România (condusă la vremea respectivă de Gheorghe Comănescu), participam, la ţinută, în locul venerabilului, iar venerabilul stătea afară şi strângea cotizaţiile“. Gheorghe Comănescu stă în blocul din spatele Restaurantului Perla. Pe vremea când era Mare Maestru, agapele fraterne se ţineau la Perla, fiind plătite de cei proaspăt iniţiaţi. Aşa se face că, seară de seară, Comănescu a mâncat la Perla. „Altă dată, după ce a fost iniţiat un prefect dintr-un judeţ limitrof Bucureştiului, a venit la mine un membru al Marelui Consiliu şi mi-a spus: „Să ai grijă de ăsta, că e bun, poate ne dă şi nouă o sfoară de pământ“. În rest, după cum se ştie, Bogdan Buzoianu şi Corneliu Vişoianu fac parte din Loja Alpina (Elveţia), existând speculaţii că premierul Tăriceanu şi apropiatul său, omul de afaceri Dinu Patriciu, au relaţii strânse cu cei doi exact pe linie masonică. Pe de altă parte, o sumă de investigaţii jurnalistice şi nu numai arată că afacerile cu Hidrocentrala Porţile de Fier - reparaţiile făcute de o firmă elveţiană, prin firma Va Tech, fosta Sulzer, ca şi contractele de achiziţii de energie ieftină de către firma lui Buzoianu - s-au făcut „ca între fraţi“. „Masoneria română reflectă tarele societăţii“ Destui ofiţeri de rang înalt, din armată şi chiar şi din serviciile de informaţii, sunt membri ai masoneriei. Spre deosebire de politicieni, militarii vin la ţinute, sunt foarte punctuali şi respectă ritualul cu stricteţe. Aşadar, aşa cum este omul în viaţa de zi cu zi, tot aşa se va purta şi ca mason. La rândul ei, masoneria română reflectă tarele societăţii în interiorul căreia operează. Ordinul este fragmentat - sunt tot atâtea Mari Loji câţi masoni cu veleităţi de lider şi interese de a deveni Mari Maeştri sunt. Unele abia reunesc câteva zeci de membri. Dănacu le spune „Mari Loji de scară de bloc“. Mai grav este însă altceva: „Din cauză că se iniţiază fără nicio verificare prealablă, fără nicio pregătire, au apărut tot felul de loji - de kurzi, de sirieni. Ce credeţi că fac ăştia? Riscăm să ne pomenim cu tot felul de probleme - chiar şi cu atentate teroriste“, spune Viorel Dănacu. Implicarea Ordinului în politică nu este însă pură invenţie românească. Şi în alte ţări, masoneria şi politica merg mână în mână. Se spune că, după ce depune jurământul la Capitoliu, preşedintele american depune încă un jurământ, în Marele Consiliu Masonic. În 2004, Adrian Nastase, despre care se ştie că este mason de grad 33 (cel mai înalt pe scara iniţierii, în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat), şi-a anunţat candidatura la Preşedinţia României din Biroul Oval. A marcat acest fapt şi o susţinere din partea masoneriei americane? Este posibil ca răspunsul să fie afirmativ, spune Viorel Dănacu. Dănacu este şi preşedinte al Centrului de Cercetări Francmasonice. Şi atunci, ce s-a schimbat, de ce nu a fost votat Năstase? Nu conduce masoneria lumea din umbră?, continui să întreb. „Masoneria poate avea o influenţă socială mai mare, aşa cum este cazul Statelor Unite, care sunt stat masonic, sau mai mică. În România, votul ar fi putut fi un vot masonic, dacă Ordinul ar fi avut cu adevărat influenţă asupra socialului. Dar poporul a votat altceva decât a vrut masoneria“, răspunde Dănacu. Pe de altă parte însă, la puţină vreme după învestire, actualul preşedintele al României, Traian Băsescu, a susţinut o conferinţă la Council of Foreign Relations, instituţie despre care se spune că este un alt for masonic de referinţă în Statele Unite şi chiar în lume. În cazul în care preşedintele ar fi fost mason, conferinţa s-ar fi numit „planşă“ şi ar fi fost aplaudată prin bătăi cu palmele pe genunchi. Nu ştim dacă lucrurile au decurs aşa. Oricum, ea a avut ca temă „Regiunea Mării Negre: Extinderea Libertăţii, Democraţiei şi Stabilităţii Regionale“. Se pare că şi masoneria rusă îşi doreşte partea ei de influenţă în România. Recenta vizită în ţara noastră a lui Aleksandr Kondyakov, Mare Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei, a stârnit o mulţime de speculaţii. Preşedintele Băsescu a acuzat chiar că rusul ar fi amestecat în suspendarea lui. Câteva informaţii certe pe această temă pot aduce un plus de claritate. În 2002, Kondyakov a venit la o întrunire care a avut loc la Periş a Marii Loji Naţionale din România. Atunci urma să se aleagă Merele Maestru, iar Kondyakov l-a susţinut făţiş pe Eugen Ovidiu Chirovici. Chirovici a devenit Mare Maestru. Kondyakov este un apropiat al preşedintelui Vladimir Putin. Preşedintele Vladimir Putin este, de asemenea, mason. El a fost iniţiat pe vremea când lucra la Dresda, ca ofiţer al Primului Directorat din KGB. Apropiaţii preşedintelui Putin sunt în general ofiţeri de informaţii. Despre Kondyakov au existat speculaţii cu privire la apartenenţa sa la GRU, serviciul de informaţii militare al Federaţiei Ruse. Din GRU, se spune, nu poţi ieşi decât „pe coş„, adică ars la crematoriul instituţiei, dacă greşeşti sau dacă mori de o moarte cât de cât naturală - ceea ce nu se prea întâmplă. Kondyakov este totodată şi un prosper om de afaceri. Este şi consilier al preşedintelui Vladimir Voronin (fost general MGB) - deci interesul său pentru această parte de lume este evident. Mai departe, punând una lângă alta aceste informaţii, refuzul lui Eugen Ovidiu Chirovici, un protejat al lui Kondyakov, de a pleca de la şefia Agenţiei pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii atunci când Partidul Conservator a ieşit de la guvernare, apare într-o cu totul altă lumină - poate chiar ca având un substrat informativ. Dănacu nu vrea nici să confirme, nici să infirme nimic din acest raţionament. Pur şi simplu precizează, neutru, că da, Konyakov i-a făcut campanie electorală la Periş lui Chirovici şi că acest lucru nu era „regular“: „O Mare Lojă dintr-o ţară nu se poate amesteca în treburile unei obedienţe din altă ţară. Dar masonii lui Chirovici nu vorbesc, pentru că le e frică să nu-şi piardă serviciile sau afacerile“.Discuţia cu Dănacu s-a încheiat. Coborâm în templu, pe care Maestrul mi l-a arată din uşă, pentru că femeile nu au voie să intre. Coloanele şi Cartea, şi Compasul, Piatra Şlefuită şi Piatra Brută sunt toate acolo - mărturii ale unei învăţături despre care se spune că este cât istoria de veche. Dar, ca şi cu oricare cunoaştere, şi cu aceasta poţi face bine sau poţi face rău. Poţi face în folosul tău sau în folosul celorlalţi. „Dacă porţi doar frunza în piept şi masoneria nu transformă nimic în interiorul tău, degeaba ai intrat în Ordin“. Dănacu închide uşa templului şi mă îndrumă la subsol, pe o scară abruptă, în Camera de Chibzuinţă. Aici, înainte de a fi iniţiat, profanul trece Proba Pământului. O încăpere strâmtă, cu pere- ţii vopsiţi în negru. Pe o măsuţă joasă - o hârcă şi câteva hârtii, tot negre, pe care sunt scrise adevărurile pe care trebuie să le cunoască un viitor iniţiat în ale masoneriei. „Dacă eşti făţarnic, teme-te! Vei fi descoperit“, scrie pe una din acele hârtii.
Bucurestiul este cea mai poluata capitala europeana, de vina fiind si VIP-urile care defriseaza in voie padurile adiacente. Miercurea trecuta, in Bucuresti era mai cald decåt in Nairobi, capitala Kenyei, sau decåt in Yaounde, capitala Camerunului. Principalul motiv care a dus la incalzirea globala il reprezinta defrisarile de paduri si schimbarea destinatiilor spatiilor verzi. Iar stoparea defrisarilor reprezinta cea mai facila metoda de a reduce procesul de incalzire globala. Bucurestiul este cea mai poluata capitala europeana, cu praf, cu noxe, singurul antidot fiind oxigenul vegetatieiIn Bucuresti s-au taiat un milion de copaci si inca alte doua milioane in padurile din afara Capitalei. A ramas 25% din suprafata acoperita de arbori in 1989. S-a taiat fara mila, s-au facut case, banci, magazine pe locul unde ar trebui sa fie arbori. Ilegalitatile de acest gen sunt si au fost determinate de activitatea unor functionari corupti din Ministerul Agriculturii care emit aprobari de scoatere...
Comentarii