EVREI, LĂSAŢI-L PE ISUS CHRISTOS ÎN PACE! din ziarul Tricolorul

La Editura Polirom a apărut recent un aşa-zis roman, intitulat, în batjocură, "Mesi@", ca un indicativ de Internet. Autor: Andrei Codrescu (pe numele adevărat Perlmutter), un evreu transfug, originar din Sibiu. Toată cartea e o vomă scîrboasă, de la un cap la altul! Idiotul congenital Andrei Codrescu (Perlmutter) n-are talent nici măcar cît un manelist surdo-mut, dar e sîrguincios şi grafoman. Şi drăcos, pe deasupra. Fiindcă Îl bălăcăreşte într-un mod ordinar pe fondatorul religiei creştine, Isus Christos. Priviţi ce grozăvii a putut să scrie şobolanul ăsta ciumat de Perlmutter, nu i-ar mai muri mulţi înainte. E vorba de Capitolul 37 (ultimul) al porcăriei respective, unde nenorocitul de Perlmutter delirează într-o fantezie bolnavă, de om nebun, faţă de care toate cultele creştine din România au datoria să ia atitudine. Fraţi români, citiţi şi vă cruciţi pînă la ce nivel de abjecţie a ajuns ura unor evrei împotriva Domnului nostru Isus Christos: "Un bărbat dezbrăcat cu o cruce de lemn în spate îşi croia drum printre chefliii pictaţi şi împestriţaţi cu paiete către New Jerusalem, strigînd: "Căiţi-vă! Căiţi-vă! Lepădaţi-vă de Satana!". Felicity îl recunoscu - bărbatul cu crucea cu leduri, primul care a întîmpinat-o cînd Tesla a scos-o din Şcoala de Dezvoltare Mesianică. Îl invită să treacă pe acolo mai tîrziu, să vadă spectacolul. Dimineaţa însorită făcu loc unei după-amiezi calde, noroase, iar aceasta, la rîndul ei, unei seri catifelate. Făpturi abţiguite se înghesuiau pe fiecare centimetru de stradă şi inhibiţiile cădeau una după alta, ca penele din şalurile boa. Fetele îşi dezgoleau sînii, iar tinerii îşi arătau mădularele. Sfîrcurile perforate, penisuri străpunse de lanţuri, biciuri şi legături de piele se frecau de pielea umană. Mascaţii în sărbătoare dansau pe muzica ce (cacofonie a traducătoarei, Ioana Avădani - nota red.) se revărsa din balcoane şi din casetofoane. O paradă trecu în apropiere, pe Rampart Street; ecourile sirenelor de poliţie se amestecară cu un cîntec tradiţional de Mardi Gras cîntat de fanfara unui liceu. New Jerusalem era ticsit de trupuri înghesuite unul într-altul. Două umbre fosforescente aprinseră o mulţime de lumînări negre, fixate pe o roată de căruţă deasupra scenei din mijloc. Alte Umbre atîrnară de roată, cu lanţuri şi cîrlige, cu o cruce neagră. Doi bărbaţi blonzi, cu pieptul gol şi colanţi de vinil, se căţărară pe cruce şi se înfăşurară peste braţele ei, îndoiţi din mijloc, cu braţele şi picioarele atîrnînd peste capetele mulţimii. O femeie cu sînii goi, purtînd doar un slip ca o floricică şi ciorapi roşii de plasă, îşi plimba încetişor sclavul în faţa crucii. Sclavul beat de droguri avea o lesă legată de zgardă. Umbrele aprinseră lumînări pe marginea scenei, lăsînd vederii o fată întinsă, goală puşcă, pe o platformă de lemn. O preoteasă într-o sutană roşie, cu tocuri cui şi bikini de Mylar, încinse pînă la roşu o pereche de cleşti în flacăra unei lămpi Bunsen şi apoi desenă un ankh complicat pe şalele fetei. O altă femeie îngenunche în faţa fetei şi o sărută pe gură. Mirosul cărnii arse umplu aerul. Un bărbat cu caractere chinezeşti scrijelite pe spate şi fîşii de piele încrustate în carne se masturba în timp ce privea. Două Magdalene goale dansau, frecîndu-şi pubisurile de feţele tîlharilor care stăteau atîrnaţi de cruce cu capul în jos. Stăpîna de sclavi elibera Christosul înrobit în faţa crucii şi cîteva Umbre puseră mîna şi îl ridicară, cu spatele către public. Stăpîna îi trase în jos pantalonii de vinil, lăsîndu-i fesele goale. Un ham de piele îi susţinea bărbăţia. Veni apoi o fată cu cizme roşii de plastic, cu tocuri de 15 centimetri şi începu să biciuiască fundul gol al Christului. Una cîte una, fetele şi femeile trecură la lovirea lui Christos, care tresărea, dar nu striga deloc. Unele folosiră bice de nuiele; altele îi loveau fundul tot mai roşu doar cu palma deschisă. O călugăriţă costumată cu sîni enormi împinşi în faţă de un corset ţeapăn, cu un voal negru atîrnîndu-i pînă aproape de călcîie şi un piton birmanez rozaliu înfăşurat în jurul gîtului, îl lovi îndelung pe Christos. De fiecare dată cînd îi cobora biciul de piele pe spatele lui, făcea un salt înainte, cu şarpele cel palid atîrnîndu-i îngrozit de gît. Un vibrator lung şi subţire i se iţea dintre coapse şi cînd termina cu biciuirea Christului acum sîngerînd, îi înfipse vibratorul în cur şi începu să-l reguleze în ritmuri tehno-disco. Mulţimea în delir începu să aplaude futaiul furios. Îngenunchiată la picioarele lui Christos, stăpîna sa îi unse fundul cu balsamuri, alinîndu-l după grozăviile prin care trecuse. Din cînd în cînd, cîte o fată sau un băiat cu piele curată ţîşneau în faţă, către cruce, cerînd să fie biciuiţi. Gloata de inşi plini de cercei, ţinte şi înscrisuri le făcea pe plac, şi gemete de durere extatică umpleau aerul".