Pentru partidele de la Putere, corectitudinea alegerilor si democratizarea institutiilor statului de drept nu constituie o prioritate. Cam asta rezulta din analiza discursului lor politic recent. Or fara o reforma electorala clara, Romania va organiza niste alegeri absolut inutile. De demonstrat.
Asocierea intre politicieni si afaceristi, veche de cand lumea, nu e brand romanesc. Accesul celor bogati la putere s-a facut pretutindeni prin mijlocirea alesilor si a functionarilor de stat corupti. Aceleasi lucruri se petrec si in democratiile consacrate, evident, intr-o masura mult mai mica decat in tarile unde Justitia nu-si (poate) face datoria. Singurele diferente constau probabil in dimensiunile business-ului si tragismul consecintelor.
Votul nostru si averile lor
Afirmatiile de mai sus pleaca de la o observatie verificata: in Romania principalele averi provin din afaceri cu statul, din tunuri date bugetelor nationale, locale sau sectoriale, adica ale ordonatorilor secundari si tertiari de credite. Asadar, ale ministerelor si ale multelor agentii guvernamentale, precum si ale deconcentratelor, ale subsidiarelor judetene.
A nu se intelege ca sectorul privat n-a suferit de pe urma actiunilor de prada ale atator haiduci, profitori si inselatori, multe determinate de nevoia acuta de fonduri pentru campanii, dar aici justitia macar opereaza cu celeritate, e drept, invers proportionala cu status quo-ul celui prins asupra faptului: cu cat conturile sunt mai doldora si pozitia sociala mai inalta, cu atat mai mica e sansa de a se agata in ochiurile inegale ale plasei justitiarilor.
Campania electorala are mana sparta
Bazele unui astfel de troc intre viitorii alesi si oamenii cu bani se pun in campaniile electorale. Fara nicio exagerare, in Romania se arunca pentru voturi cei mai multi bani negri din toate tarile UE. Din trei motive: din pricina incompetentei si a furaciunilor la guvernare, partidele n-au cine stie ce rezultate aducatoare de voturi si adeziuni, nimeni nu s-a ocupat vreodata cu seriozitate de finantarea corecta si de controlul financiar al campaniilor electorale, iar de transparenta donatiilor nici nu poate fi vorba.
Sunt cateva moduri de a procura bani: estorcarea micilor afaceri locale si a marilor tepari nationali ca baietii destepti din energie, drumuri, salubritate, banci, angrosisti si detaileri, subventionarea de catre firmele de stat, contributiile membrilor, iar uneori "imprumuturi" de la camatarii consacrati si, pe cale de consecinta, implicarea interlopilor in batalia electorala.
De ce nu se condamna hotia?
Atat timp cat matrapazlacurile electorale nu beneficiaza de o lamurire generala in Parlamentul Romaniei, iar rezultatele nu sunt consfintite printr-o lege draconica, sansele schimbarii nici nu pot fi luate in considerare. E nevoie de vointa politica, de realism, de pragmatism si de justitiari pentru a iesi din fundatura actuala.
Cel putin in aceasta conjunctura, cand partidele din arcul guvernamental incearca sa salveze ce se mai poate salva, e greu de crezut ca se vor aseza la masa tratativelor. Lectia lui Pinalti, baronul de Neamt, e incurajatoare. Le-a demonstrat pe viu pedelistilor cum se poate castiga un loc in Parlamentul Romaniei, chiar daca sortii le-au fost impotriva, lectia asta putand fi invatata la orice facultate de drept.
Banii negri inseamna saracie perpetua
Acesti bani negri viciaza corectitudinea scrutinelor, prelungind sine die tranzitia spre un regim democratic. Suntem insa necajiti deoarece contributorii considera donatiile lor investitii foarte profitabile care trebuie sa le intoarca de zeci de ori sumele puse in joc.
De aceea, recuperarea se face prin contractele cu statul unde pretul de cost poate fi de multe ori mai mare ca in Las Vegas si Miami Beach. Si-asa nimeni nu controleaza, iar romanii platesc cele mai multe taxe pe cap de locuitor fara sa se intereseze unde se duc banii.
Acestea sunt motivele pentru care marii contributori, baietii destepti, asfaltatorii-deszapezitorii, gunoierii, sefii de regii si agentii nu vor sa desecretizeze contractele cu statul, nici sa faca publice actele de management. Iar acolo unde transparenta lipseste, doar procuratura poate face lumina, si asta numai in caz de comanda politica. In rest ramane cum ne-am inteles. Q.e.d.
Asocierea intre politicieni si afaceristi, veche de cand lumea, nu e brand romanesc. Accesul celor bogati la putere s-a facut pretutindeni prin mijlocirea alesilor si a functionarilor de stat corupti. Aceleasi lucruri se petrec si in democratiile consacrate, evident, intr-o masura mult mai mica decat in tarile unde Justitia nu-si (poate) face datoria. Singurele diferente constau probabil in dimensiunile business-ului si tragismul consecintelor.
Votul nostru si averile lor
Afirmatiile de mai sus pleaca de la o observatie verificata: in Romania principalele averi provin din afaceri cu statul, din tunuri date bugetelor nationale, locale sau sectoriale, adica ale ordonatorilor secundari si tertiari de credite. Asadar, ale ministerelor si ale multelor agentii guvernamentale, precum si ale deconcentratelor, ale subsidiarelor judetene.
A nu se intelege ca sectorul privat n-a suferit de pe urma actiunilor de prada ale atator haiduci, profitori si inselatori, multe determinate de nevoia acuta de fonduri pentru campanii, dar aici justitia macar opereaza cu celeritate, e drept, invers proportionala cu status quo-ul celui prins asupra faptului: cu cat conturile sunt mai doldora si pozitia sociala mai inalta, cu atat mai mica e sansa de a se agata in ochiurile inegale ale plasei justitiarilor.
Campania electorala are mana sparta
Bazele unui astfel de troc intre viitorii alesi si oamenii cu bani se pun in campaniile electorale. Fara nicio exagerare, in Romania se arunca pentru voturi cei mai multi bani negri din toate tarile UE. Din trei motive: din pricina incompetentei si a furaciunilor la guvernare, partidele n-au cine stie ce rezultate aducatoare de voturi si adeziuni, nimeni nu s-a ocupat vreodata cu seriozitate de finantarea corecta si de controlul financiar al campaniilor electorale, iar de transparenta donatiilor nici nu poate fi vorba.
Sunt cateva moduri de a procura bani: estorcarea micilor afaceri locale si a marilor tepari nationali ca baietii destepti din energie, drumuri, salubritate, banci, angrosisti si detaileri, subventionarea de catre firmele de stat, contributiile membrilor, iar uneori "imprumuturi" de la camatarii consacrati si, pe cale de consecinta, implicarea interlopilor in batalia electorala.
De ce nu se condamna hotia?
Atat timp cat matrapazlacurile electorale nu beneficiaza de o lamurire generala in Parlamentul Romaniei, iar rezultatele nu sunt consfintite printr-o lege draconica, sansele schimbarii nici nu pot fi luate in considerare. E nevoie de vointa politica, de realism, de pragmatism si de justitiari pentru a iesi din fundatura actuala.
Cel putin in aceasta conjunctura, cand partidele din arcul guvernamental incearca sa salveze ce se mai poate salva, e greu de crezut ca se vor aseza la masa tratativelor. Lectia lui Pinalti, baronul de Neamt, e incurajatoare. Le-a demonstrat pe viu pedelistilor cum se poate castiga un loc in Parlamentul Romaniei, chiar daca sortii le-au fost impotriva, lectia asta putand fi invatata la orice facultate de drept.
Banii negri inseamna saracie perpetua
Acesti bani negri viciaza corectitudinea scrutinelor, prelungind sine die tranzitia spre un regim democratic. Suntem insa necajiti deoarece contributorii considera donatiile lor investitii foarte profitabile care trebuie sa le intoarca de zeci de ori sumele puse in joc.
De aceea, recuperarea se face prin contractele cu statul unde pretul de cost poate fi de multe ori mai mare ca in Las Vegas si Miami Beach. Si-asa nimeni nu controleaza, iar romanii platesc cele mai multe taxe pe cap de locuitor fara sa se intereseze unde se duc banii.
Acestea sunt motivele pentru care marii contributori, baietii destepti, asfaltatorii-deszapezitorii, gunoierii, sefii de regii si agentii nu vor sa desecretizeze contractele cu statul, nici sa faca publice actele de management. Iar acolo unde transparenta lipseste, doar procuratura poate face lumina, si asta numai in caz de comanda politica. In rest ramane cum ne-am inteles. Q.e.d.
{www.ziare com - Petru Tomegea}
Comentarii