Minunile stiintei, E-urile si fortifiantii, care au reusit in secolul trecut sa dea speranta ca miliardele de guri de hranit pe care le are planeta vor fi in sfirsit saturate, spun o poveste veche: cea a lui dr. Jekyll si a lui mr. Hyde. Salvatoare sau catastrofale, oamenii de stiinta, comerciantii si autoritatile inca se cearta pe eficienta lor.
„Riscul e mai mare sa te calce o masina decit sa patesti ceva din cauza E-urilor folosite corect. Ar trebui sa «risti» sa traiesti 154 de ani, cit au aratat cercetarile ca ar avea nevoie E-urile folosite corect sa-ti produca vreo boala. Or, specia n-a ajuns acolo! Cind vom ajunge, ne vom pune problema!“, e foarte sigur pe rezultatele stiintifice dr. Paul Piscoi, sef serviciu al Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor din Bucuresti.
Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, e de cu totul alta parere: „Desi ni se spune, inclusiv de catre Autoritatea europeana pentru siguranta alimentelor, ca sint sigure, ele numai aparent sint sigure, pentru ca nu determina la un consum accidental sau de scurta durata fenomenele toxicitatii acute, dar cu toxicitatea cronica nu mai e acelasi lucru. Din ce in ce mai mult constatam ca autoritatea europeana scoate de pe lista
E-urilor bune aditivi care pina mai ieri erau considerati siguri. Iata, acum citeva zile a fost interzis in UE E 128, considerat cancerigen, dar el e frate bun cu E 129, E 131, E 102, E 104 sau cu E 127. E 128 e cancerigen, dar fratii lui aproape gemeni inca sint buni?!? Cred ca vom asista la momentul cind si acestia vor fi interzisi. Dar in timpul in care ei au fost consumati si ni s-a clamat noua ca sint siguri, cine ne da noua sanatatea inapoi?“. Profesorul dr. Mencinicopschi adauga un supliment argumentatiei sale: „Uitati, in 2004, s-a retras de pe piata un alt aditiv alimentar extrem de nociv, E 230, cu care se tratau de suprafata toate citricele ca sa nu mucegaiasca. A fost trecut direct de la aditivi la pesticide, otravuri si interzis. Cu el trebuia sa fii intr-atit de atent incit trebuia sa te speli pe miini ca sa nu contaminezi pulpa de portocala sau lamiie, daramite gospodinele care le radeau coaja pentru prajituri? Si nici macar nu erau avertizate ca se pot otravi. Vedeti deci cita iresponsabilitate?“.
Profesorul univ. dr. Constantin Ionescu-Tirgoviste, director al Institutului de Diabet „N.C. Paulescu“ din Bucuresti, nu poate sa nu fie de acord cu prof dr. Gh. Mencinicopschi: „Cantitatile astea mici de aditivi, care asa-zis nu-ti fac rau, sint ca picatura chinezeasca, distrug orice organism. Patrunderea substantelor chimice incepe inca din saminta, apoi fiecare etapa de crestere si procesare adauga cite ceva in organismul uman“.
Comerciantii sint cei care au impus peste tot in lume respectul fata de calitatile E-urilor. Paleta lor componistica preface orice: culoarea gri a salamurilor in rosu singeriu sau roz stralucitor, dau oricarei compozitii texturi din cele mai uimitoare, precum pufosenii de nedescris despre care nu s-ar mai vorbi daca ar fi fost facute fara sprijin E-vitalizat, sau gusturi asa de placute ca nu le mai poti recunoaste in nimic natural. „De exemplu, glutamatul monosodic da un gust extraordinar, si la legume daca-l pui sint mai bune decit carnea! E prezent in peste 8.000 de produse. Sint foarte multi aditivi de gust si de aroma care creeaza dependenta, te fac sa vrei acel produs, nu te mai opresti. Legea spune clar ca un aditiv se poate adauga numai cind un produs nu se poate prepara in lipsa lui, pentru a obtine o anumita calitate, dar in nici un caz pentru a masca defecte ale materiei prime, precum o carne deja alterata, careia ii pui nu stiu ce aromatizant si nu mai miroase. Sau daca nu pui nitrit in salam, toate ar fi gri, nici nu ai vrea sa-l maninci, pentru ca pigmentii naturali nu rezista, se oxideaza“, spune prof. Mencinicopschi. Dr. Paul Piscoi vorbeste de binefacerile E-urilor aduse sanatatii publice: „Aditivii aduc alimentelor beneficii clare. In unele cazuri reduc riscul bolilor cauzate de alimente, cum ar fi nitritii folositi la conservarea carnii, care previn intoxicatia cu toxina bacilului botulinic. In alte cazuri cresc valoarea nutritiva a unui produs sau fac doar ca alimentele sa arate mai bine si sa aiba gust mai bun. Majoritatea aditivilor asigura disponibilitatea unei mai mari varietati de alimente pe piata, la un pret rezonabil, prin prevenirea alterarii“.
Prietenia oamenilor cu E-urile a fost inaugurata in marile aglomerari urbane. Daca mii de ani s-au descurcat cu sararea si afumarea, hranirea oraselor moderne a pus oamenii de stiinta la treaba. Inspiratia nu le putea veni decit contemplind tabloul lui Mendeleev. Ca sa schiteze cit mai precis schimbarile radicale in felul in care se hraneste omul, prof. Mencinicopschi merge cu mii de ani inapoi in istoria omenirii: „In momentul in care omul a trecut de la faza de vinator-culegator la faza de agricultor, a inceput si supraproductia. Cind erai vinator-culegator, mai mergeai de colo-colo, mai dadeai de o buruiana, un fruct, o radacina, un iepure si, daca aveai noroc, ii dadeai una la cap si atunci era festin“. Agricultura nu e decit de 10.000 de ani, spune prof. Mencinicopschi, dar l-a facut pe om sedentar. Si inca ceva: „Agricultura a redus foarte mult diversitatea alimentelor, cind era vinator-culegator, omul minca citeva sute de specii de plante si peste 60 de tipuri de carne. Acum omul maninca citeva legume, daca le maninca si p-alea, si citeva feluri de carne. Diversificarea alimentelor a fost exploziva, numai ca inseamna variatiuni pe aceeasi tema, din aceeasi sursa alimentara se fac foarte multe produse, de exemplu omul nu mai maninca mar, il maninca in mii de feluri de dulceturi, bomboane, prajituri“.
In vremurile moderne, ca sa asiguri mincare pentru colectivitati foarte mari - acum populatia globului se apropie de 7 miliarde, fata de citeva milioane pe vremuri -, mincarea trebuie sa fie rezistenta la depozitare, deci obligatoriu inghite conservanti. Iar concurenta complica si ea lucrurile, caci, pentru ca mincarea sa fie cit mai atragatoare si pe placul a cit mai multi, e „masluita“ cu coloranti, substante de gust si de aroma. In ciuda reglementarilor legale - iar cele romanesti sint armonizate cu cele europene -, controlul calitatii si al nivelului E-urilor in asa o mare diversitate de produse cit are piata de oferit este foarte greu de facut, spune prof. Ionescu-Tirgoviste: „E aproape imposibil sa studiezi atitea mii de produse ca sa faci distinctie. Noi in tara avem doua-trei aparate, analizele sint foarte dificil de facut si costa foarte mult. Sa zicem ca iei 100-200 de produse si le testezi in citeva luni si gasesti o concentratie mai mare de E-uri decit e declarat pe eticheta. Incepe o discutie interminabila, produsul mai si dispare de pe piata si apare altul. E imposibil sa monitorizezi totul, chiar si in UE, si ei tot prin sondaj fac“. Si prof. dr. Mencinicopschi spune ca in privinta testarii lucrurile nu stau prea roz: „Nu vedeti ca sintem avertizati prin sistemul rapid de alerta cind se intimpla un eveniment de genul acesta si noi nici macar nu putem detecta substantele care ne sint aduse la cunostinta ca ar fi contaminanti? Cum a fost cu dioxina, la noi nu se pot face teste, nu avem aparatura, le ducem la un laborator la Budapesta“.
In plus, un cumparator, chiar si unul avizat, trebuie sa faca exercitii de memorie importante inainte de a pleca la cumparaturi daca vrea sa scoata adevarul de la eticheta unor produse. Prof. Mencinicopschi nu o data s-a simtit ca un detectiv pe urmele unei afaceri cu iz veros: „Producatorii folosesc tot felul de stratageme. In ultimul timp, pentru ca oamenii au mai aflat despre E-uri, nu mai trec codurile alfa numerice, E cutare, ci le scriu doar denumirea chimica. Cine stie care e denumirea chimica a nu stiu carui E, care dupa cifra il recunosti si te feresti de el? Si zic producatorii: «Iata, nu avem nici un E!». Sau eticheta e scrisa ilizibil, sa-ti taie avintul sa mai citesti!“.
Ministerul Sanatatii afirma ca prin reprezentantii sai verifica „respectarea corectitudinii etichetarii produselor, precum si prin prelevarea aleatorie de probe din diferite produse alimentare“. Prof. Ionescu-Tirgoviste nu vede nici o solutie de scapare din capcana E-urilor. „E un impas fara iesire. Nu mai poti distruge supermarketurile, nici industria de bauturi racoritoare, care 90% dintre ele sint crima impotriva umanitatii. S-a ajuns atit de departe incit ar trebui distruse multe industrii sau reformate, agricultura dirijata inspre natural. Altfel ce sa mai faca industria bauturilor racoritoare? Sa-si faca harakiri?“.
Sansa noastra, spune dr. ing. Nastasia Belc, directoarea Institutului de Bioresurse Alimentare, este ca in Romania au patruns E-urile dupa ce declinul lor in Vest e confirmat: „Noi sarim peste etapele pe care Vestul le-a parcurs si incepem si noi sa cautam metode de a procesa alimentele cit mai natural. Consumatorul face piata, imi spunea cineva din industria carnii: «Sa zicem ca eu fac 20 t de calitate buna, dar pretul creste si eu nu le vind. Daca fac de calitate mai proasta cu pret mai mic, le vind». Trebuie sa avem consumatori educati care refuza sa mai cumpere. Omul daca n-are bani, degeaba il sperii“.
Dr. Camelia Parvan, seful Compartimentului de Igiena a Alimentatiei si Nutritie al Institutului de Sanatate Publica, crede ca, dupa ce speranta de viata a oamenilor a gravitat atitia ani pe orbita E-urilor, cercul se va inchide incet-incet. Vom reveni la o alimentatie cit mai naturala. „Viitorul e al alimentatiei bio, asa cum faceau bunicii nostri. Pe Europa sint foarte multe proiecte de educare a populatiei, caci, daca nu educi, nu stie ce sa aleaga“.
Va ordon „Mincati fier“!
Ultimul scandal care are ca scinteie un aditiv alimentar a izbucnit intre specialistii in nutritie, producatori si autoritati in urma cu citeva luni, cind Ministerul Sanatatii a vrut sa ia hotarirea ca intreaga faina produsa in Romania sa fie fortifiata cu fier si acid folic.
Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu (foto stinga) vreasa oblige romanii sa manince doar piine cu fier.Prof. dr. Mencinicopschi (foto dreapta) spune ca aceastainitiativa este doar o afacere ce va imbolnavi populatia
Presedintele Patronatului Roman din Industria de Morarit si Panificatie (ROMPAN), Aurel Popescu, ii descrie premisele: „Nebunia a pornit de la un studiu al UNICEF-ului care spune ca in Romania exista persoane care au un deficit de fier si de acid folic, femeile gravide si copiii. Am zis atunci ca noi sintem dispusi sa facem niste produse cu aceste adaosuri. Dar Ministerul Sanatatii a venit cu o hotarire de guvern prin care obliga ca toata faina din Romania sa fie fortifiata. Ai, n-ai nevoie, bagi fier in tine. Noi am zis ca unul dintre drepturile consumatorului e cel de a alege ce produs vrea si ca nici industria nu e pregatita pentru un asemenea pas“. Circa 4.000 de mori din Romania nu au dotare corespunzatoare si nici stiinta de a face amestecurile cu fier si acid folic, continua Aurel Popescu: „Va dati seama ce inseamna ca la o moara din Adunatii Copaceni niste tarani sa scape in amestec o cantitate mai mare de fortifiant!“.
Dupa citeva luni de dezbateri a proiectului pe site-ul Ministerului Sanatatii, acesta a revenit cu propunerea ca nu toata faina sa fie fortifiata. „Au zis ca numai faina alba, adica de fapt toata faina care se foloseste la piine, 95% din totalul fainurilor“, se plinge Aurel Popescu de gaselnita MS. Miza acestei hotariri de guvern este una financiara, continua el, punind citeva cifre la vedere: „In ghidul de fortifiere scos cu prefata semnata de ministrul Sanatatii scrie ca tot premixul care se va adauga in faina sa fie adus de la un singur furnizor din SUA, ceea ce e foarte grav. S-au facut si discutii cu SUA, dar SUA de mult se zbat sa scoata toate adaosurile din faina, ca au devenit obezi. Pe linga acest premix adus din SUA, tot acolo se fac si utilajele, costa pentru cea mai mica moara 10.000, iar pentru cea mai mare 100.000 de euro“. Aurel Popescu a aflat de la Ministerul Sanatatii ce sa faca daca vrea sa produca si piine nefortifiata: „I-am intrebat: «Bun, si daca eu vreau sa produc piine nefortifiata, pot sa import faina normala?». «Bineinteles!», mi-au zis. Va dati seama ce inseamna? Daca toata faina din Romania e fortifiata, nu mai poti exporta nicaieri, iar faina normala trebuie toata importata!“.
Mai multi specialisti in nutritie s-au opus proiectului de hotarire. Prof. Ionescu- Tirgoviste il considera „o imbecilitate“: „Tratezi o populatie intreaga, vrei sa combati deficitul, dar nu tii cont de faptul ca o treime din populatie are exces de fier, o treime e echilibrata si o treime are deficit. In toata lumea in care s-a incercat fortifierea cu fier, desi au fost programe de acest gen peste tot, de la tarile africane la SUA, nu i s-a dovedit eficienta“. Prof. Mencinicopschi spune ca ministerul nu vrea sa tina cont de cei pe care un supliment de fier i-ar imbolnavi: „Sint cei cu afectiuni hepatice si nu numai. Se pare ca 40% din populatia Romaniei a suferit sau are antigen de hepatita virala. Plus ca fierul e un puternic prooxidant si, interferind cu alti aditivi alimentari, le sporeste toxicitatea“.
Dr. ing. Nastasia Belc a facut in 1998 un studiu pe aceasta tema: „Fierul care nu provine din sursa naturala (carne, oua) nu e asimilat de organism. Vor sa fortifieze si nu se gindesc la consecintele pe termen lung“. Ministerul Sanatatii spune ca a initiat proiectul de hotarire de guvern privind fortifierea la solicitarea unor specialisti din domeniul pediatriei. „Incepind cu 1990, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si a Copilului din Bucuresti, cu suport tehnic si financiar din partea reprezentantei UNICEF, a desfasurat mai multe studii, care au dovedit ca 50% dintre copiii sub un an au anemie cauzata de deficienta de fier, dar si 56,8% dintre copiii de 1-2 ani. 42,5% dintre gravide au anemie, iar gradul de raspindire a anemiei la elevi e ridicat: 23,4%.
In sprijinul acestei actiuni vin si studiile facute de OMS si de UNICEF. Fortifierea reprezinta o suplimentare a deficitului si nu un exces de aport peste necesarul zilnic“. Ministerul Sanatatii considera ca trebuie fortifiata toata faina produsa in Romania pentru ca, „in Romania, anemia prin deficit de fier si deficitul de acid folic duc la o scadere a productivitatii muncii cu pierderi estimate la 265 de milioane de dolari si cresteri in costul ingrijirilor de sanatate cu 45 de milioane de dolari anual“.
Cind vine vorba de miza financiara pe care alti participanti la dezbatere o considera a sta in spatele proiectului hotaririi de guvern, Ministerul Sanatatii se enerveaza: „Consideram ca afirmatiile dumneavoastra brutale nu sint in interesul nimanui, iar daca puneti pret pe cuvintul a doi-trei specialisti si neglijati opiniile altora si ale unor organizatii internationale, incercind sa legati actiunea de anumite interese, va priveste strict pe dumneavoastra“.
Hiperactivitate la copii de la E-uri
Aditivii alimentari cresc nivelul de hiperactivitate in rindul copiilor intre 3 si 9 ani si-i incadreaza in rindul celor care sufera de sindromul ADHD (deficit de atentie/tulburare hiperkinetica), este concluzia unui studiu al cercetatorilor de la Universitatea Southampton publicat de revista medicala „The Lancet“. Testele facute pe 300 de copii arata diferente semnificative de comportament intre cei care consuma alimente cu aditivi si cei care maninca natural.
E 120, produs din insecte
Carminul, acidul carminic sau cosenila, cunoscut si sub numele de E 120, este un colorant rosu alimentar natural izolat din insecta Coccus Cacti, care traieste pe diferite specii de plante suculente. Este prezent in multe produse, in unele cazuri da ca efecte secundare o crestere a hiperactivitatii sau alergie de contact in cazul utilizarii lui in produse cosmetice. E 120 are urmatoarele restrictii dietetice: deoarece e extras din insecte, nu poate fi consumat de vegani, vegetarieni si unele grupari religioase.
„Riscul e mai mare sa te calce o masina decit sa patesti ceva din cauza E-urilor folosite corect. Ar trebui sa «risti» sa traiesti 154 de ani, cit au aratat cercetarile ca ar avea nevoie E-urile folosite corect sa-ti produca vreo boala. Or, specia n-a ajuns acolo! Cind vom ajunge, ne vom pune problema!“, e foarte sigur pe rezultatele stiintifice dr. Paul Piscoi, sef serviciu al Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor din Bucuresti.
Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, e de cu totul alta parere: „Desi ni se spune, inclusiv de catre Autoritatea europeana pentru siguranta alimentelor, ca sint sigure, ele numai aparent sint sigure, pentru ca nu determina la un consum accidental sau de scurta durata fenomenele toxicitatii acute, dar cu toxicitatea cronica nu mai e acelasi lucru. Din ce in ce mai mult constatam ca autoritatea europeana scoate de pe lista
E-urilor bune aditivi care pina mai ieri erau considerati siguri. Iata, acum citeva zile a fost interzis in UE E 128, considerat cancerigen, dar el e frate bun cu E 129, E 131, E 102, E 104 sau cu E 127. E 128 e cancerigen, dar fratii lui aproape gemeni inca sint buni?!? Cred ca vom asista la momentul cind si acestia vor fi interzisi. Dar in timpul in care ei au fost consumati si ni s-a clamat noua ca sint siguri, cine ne da noua sanatatea inapoi?“. Profesorul dr. Mencinicopschi adauga un supliment argumentatiei sale: „Uitati, in 2004, s-a retras de pe piata un alt aditiv alimentar extrem de nociv, E 230, cu care se tratau de suprafata toate citricele ca sa nu mucegaiasca. A fost trecut direct de la aditivi la pesticide, otravuri si interzis. Cu el trebuia sa fii intr-atit de atent incit trebuia sa te speli pe miini ca sa nu contaminezi pulpa de portocala sau lamiie, daramite gospodinele care le radeau coaja pentru prajituri? Si nici macar nu erau avertizate ca se pot otravi. Vedeti deci cita iresponsabilitate?“.
Profesorul univ. dr. Constantin Ionescu-Tirgoviste, director al Institutului de Diabet „N.C. Paulescu“ din Bucuresti, nu poate sa nu fie de acord cu prof dr. Gh. Mencinicopschi: „Cantitatile astea mici de aditivi, care asa-zis nu-ti fac rau, sint ca picatura chinezeasca, distrug orice organism. Patrunderea substantelor chimice incepe inca din saminta, apoi fiecare etapa de crestere si procesare adauga cite ceva in organismul uman“.
Comerciantii sint cei care au impus peste tot in lume respectul fata de calitatile E-urilor. Paleta lor componistica preface orice: culoarea gri a salamurilor in rosu singeriu sau roz stralucitor, dau oricarei compozitii texturi din cele mai uimitoare, precum pufosenii de nedescris despre care nu s-ar mai vorbi daca ar fi fost facute fara sprijin E-vitalizat, sau gusturi asa de placute ca nu le mai poti recunoaste in nimic natural. „De exemplu, glutamatul monosodic da un gust extraordinar, si la legume daca-l pui sint mai bune decit carnea! E prezent in peste 8.000 de produse. Sint foarte multi aditivi de gust si de aroma care creeaza dependenta, te fac sa vrei acel produs, nu te mai opresti. Legea spune clar ca un aditiv se poate adauga numai cind un produs nu se poate prepara in lipsa lui, pentru a obtine o anumita calitate, dar in nici un caz pentru a masca defecte ale materiei prime, precum o carne deja alterata, careia ii pui nu stiu ce aromatizant si nu mai miroase. Sau daca nu pui nitrit in salam, toate ar fi gri, nici nu ai vrea sa-l maninci, pentru ca pigmentii naturali nu rezista, se oxideaza“, spune prof. Mencinicopschi. Dr. Paul Piscoi vorbeste de binefacerile E-urilor aduse sanatatii publice: „Aditivii aduc alimentelor beneficii clare. In unele cazuri reduc riscul bolilor cauzate de alimente, cum ar fi nitritii folositi la conservarea carnii, care previn intoxicatia cu toxina bacilului botulinic. In alte cazuri cresc valoarea nutritiva a unui produs sau fac doar ca alimentele sa arate mai bine si sa aiba gust mai bun. Majoritatea aditivilor asigura disponibilitatea unei mai mari varietati de alimente pe piata, la un pret rezonabil, prin prevenirea alterarii“.
Prietenia oamenilor cu E-urile a fost inaugurata in marile aglomerari urbane. Daca mii de ani s-au descurcat cu sararea si afumarea, hranirea oraselor moderne a pus oamenii de stiinta la treaba. Inspiratia nu le putea veni decit contemplind tabloul lui Mendeleev. Ca sa schiteze cit mai precis schimbarile radicale in felul in care se hraneste omul, prof. Mencinicopschi merge cu mii de ani inapoi in istoria omenirii: „In momentul in care omul a trecut de la faza de vinator-culegator la faza de agricultor, a inceput si supraproductia. Cind erai vinator-culegator, mai mergeai de colo-colo, mai dadeai de o buruiana, un fruct, o radacina, un iepure si, daca aveai noroc, ii dadeai una la cap si atunci era festin“. Agricultura nu e decit de 10.000 de ani, spune prof. Mencinicopschi, dar l-a facut pe om sedentar. Si inca ceva: „Agricultura a redus foarte mult diversitatea alimentelor, cind era vinator-culegator, omul minca citeva sute de specii de plante si peste 60 de tipuri de carne. Acum omul maninca citeva legume, daca le maninca si p-alea, si citeva feluri de carne. Diversificarea alimentelor a fost exploziva, numai ca inseamna variatiuni pe aceeasi tema, din aceeasi sursa alimentara se fac foarte multe produse, de exemplu omul nu mai maninca mar, il maninca in mii de feluri de dulceturi, bomboane, prajituri“.
In vremurile moderne, ca sa asiguri mincare pentru colectivitati foarte mari - acum populatia globului se apropie de 7 miliarde, fata de citeva milioane pe vremuri -, mincarea trebuie sa fie rezistenta la depozitare, deci obligatoriu inghite conservanti. Iar concurenta complica si ea lucrurile, caci, pentru ca mincarea sa fie cit mai atragatoare si pe placul a cit mai multi, e „masluita“ cu coloranti, substante de gust si de aroma. In ciuda reglementarilor legale - iar cele romanesti sint armonizate cu cele europene -, controlul calitatii si al nivelului E-urilor in asa o mare diversitate de produse cit are piata de oferit este foarte greu de facut, spune prof. Ionescu-Tirgoviste: „E aproape imposibil sa studiezi atitea mii de produse ca sa faci distinctie. Noi in tara avem doua-trei aparate, analizele sint foarte dificil de facut si costa foarte mult. Sa zicem ca iei 100-200 de produse si le testezi in citeva luni si gasesti o concentratie mai mare de E-uri decit e declarat pe eticheta. Incepe o discutie interminabila, produsul mai si dispare de pe piata si apare altul. E imposibil sa monitorizezi totul, chiar si in UE, si ei tot prin sondaj fac“. Si prof. dr. Mencinicopschi spune ca in privinta testarii lucrurile nu stau prea roz: „Nu vedeti ca sintem avertizati prin sistemul rapid de alerta cind se intimpla un eveniment de genul acesta si noi nici macar nu putem detecta substantele care ne sint aduse la cunostinta ca ar fi contaminanti? Cum a fost cu dioxina, la noi nu se pot face teste, nu avem aparatura, le ducem la un laborator la Budapesta“.
In plus, un cumparator, chiar si unul avizat, trebuie sa faca exercitii de memorie importante inainte de a pleca la cumparaturi daca vrea sa scoata adevarul de la eticheta unor produse. Prof. Mencinicopschi nu o data s-a simtit ca un detectiv pe urmele unei afaceri cu iz veros: „Producatorii folosesc tot felul de stratageme. In ultimul timp, pentru ca oamenii au mai aflat despre E-uri, nu mai trec codurile alfa numerice, E cutare, ci le scriu doar denumirea chimica. Cine stie care e denumirea chimica a nu stiu carui E, care dupa cifra il recunosti si te feresti de el? Si zic producatorii: «Iata, nu avem nici un E!». Sau eticheta e scrisa ilizibil, sa-ti taie avintul sa mai citesti!“.
Ministerul Sanatatii afirma ca prin reprezentantii sai verifica „respectarea corectitudinii etichetarii produselor, precum si prin prelevarea aleatorie de probe din diferite produse alimentare“. Prof. Ionescu-Tirgoviste nu vede nici o solutie de scapare din capcana E-urilor. „E un impas fara iesire. Nu mai poti distruge supermarketurile, nici industria de bauturi racoritoare, care 90% dintre ele sint crima impotriva umanitatii. S-a ajuns atit de departe incit ar trebui distruse multe industrii sau reformate, agricultura dirijata inspre natural. Altfel ce sa mai faca industria bauturilor racoritoare? Sa-si faca harakiri?“.
Sansa noastra, spune dr. ing. Nastasia Belc, directoarea Institutului de Bioresurse Alimentare, este ca in Romania au patruns E-urile dupa ce declinul lor in Vest e confirmat: „Noi sarim peste etapele pe care Vestul le-a parcurs si incepem si noi sa cautam metode de a procesa alimentele cit mai natural. Consumatorul face piata, imi spunea cineva din industria carnii: «Sa zicem ca eu fac 20 t de calitate buna, dar pretul creste si eu nu le vind. Daca fac de calitate mai proasta cu pret mai mic, le vind». Trebuie sa avem consumatori educati care refuza sa mai cumpere. Omul daca n-are bani, degeaba il sperii“.
Dr. Camelia Parvan, seful Compartimentului de Igiena a Alimentatiei si Nutritie al Institutului de Sanatate Publica, crede ca, dupa ce speranta de viata a oamenilor a gravitat atitia ani pe orbita E-urilor, cercul se va inchide incet-incet. Vom reveni la o alimentatie cit mai naturala. „Viitorul e al alimentatiei bio, asa cum faceau bunicii nostri. Pe Europa sint foarte multe proiecte de educare a populatiei, caci, daca nu educi, nu stie ce sa aleaga“.
Va ordon „Mincati fier“!
Ultimul scandal care are ca scinteie un aditiv alimentar a izbucnit intre specialistii in nutritie, producatori si autoritati in urma cu citeva luni, cind Ministerul Sanatatii a vrut sa ia hotarirea ca intreaga faina produsa in Romania sa fie fortifiata cu fier si acid folic.
Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu (foto stinga) vreasa oblige romanii sa manince doar piine cu fier.Prof. dr. Mencinicopschi (foto dreapta) spune ca aceastainitiativa este doar o afacere ce va imbolnavi populatia
Presedintele Patronatului Roman din Industria de Morarit si Panificatie (ROMPAN), Aurel Popescu, ii descrie premisele: „Nebunia a pornit de la un studiu al UNICEF-ului care spune ca in Romania exista persoane care au un deficit de fier si de acid folic, femeile gravide si copiii. Am zis atunci ca noi sintem dispusi sa facem niste produse cu aceste adaosuri. Dar Ministerul Sanatatii a venit cu o hotarire de guvern prin care obliga ca toata faina din Romania sa fie fortifiata. Ai, n-ai nevoie, bagi fier in tine. Noi am zis ca unul dintre drepturile consumatorului e cel de a alege ce produs vrea si ca nici industria nu e pregatita pentru un asemenea pas“. Circa 4.000 de mori din Romania nu au dotare corespunzatoare si nici stiinta de a face amestecurile cu fier si acid folic, continua Aurel Popescu: „Va dati seama ce inseamna ca la o moara din Adunatii Copaceni niste tarani sa scape in amestec o cantitate mai mare de fortifiant!“.
Dupa citeva luni de dezbateri a proiectului pe site-ul Ministerului Sanatatii, acesta a revenit cu propunerea ca nu toata faina sa fie fortifiata. „Au zis ca numai faina alba, adica de fapt toata faina care se foloseste la piine, 95% din totalul fainurilor“, se plinge Aurel Popescu de gaselnita MS. Miza acestei hotariri de guvern este una financiara, continua el, punind citeva cifre la vedere: „In ghidul de fortifiere scos cu prefata semnata de ministrul Sanatatii scrie ca tot premixul care se va adauga in faina sa fie adus de la un singur furnizor din SUA, ceea ce e foarte grav. S-au facut si discutii cu SUA, dar SUA de mult se zbat sa scoata toate adaosurile din faina, ca au devenit obezi. Pe linga acest premix adus din SUA, tot acolo se fac si utilajele, costa pentru cea mai mica moara 10.000, iar pentru cea mai mare 100.000 de euro“. Aurel Popescu a aflat de la Ministerul Sanatatii ce sa faca daca vrea sa produca si piine nefortifiata: „I-am intrebat: «Bun, si daca eu vreau sa produc piine nefortifiata, pot sa import faina normala?». «Bineinteles!», mi-au zis. Va dati seama ce inseamna? Daca toata faina din Romania e fortifiata, nu mai poti exporta nicaieri, iar faina normala trebuie toata importata!“.
Mai multi specialisti in nutritie s-au opus proiectului de hotarire. Prof. Ionescu- Tirgoviste il considera „o imbecilitate“: „Tratezi o populatie intreaga, vrei sa combati deficitul, dar nu tii cont de faptul ca o treime din populatie are exces de fier, o treime e echilibrata si o treime are deficit. In toata lumea in care s-a incercat fortifierea cu fier, desi au fost programe de acest gen peste tot, de la tarile africane la SUA, nu i s-a dovedit eficienta“. Prof. Mencinicopschi spune ca ministerul nu vrea sa tina cont de cei pe care un supliment de fier i-ar imbolnavi: „Sint cei cu afectiuni hepatice si nu numai. Se pare ca 40% din populatia Romaniei a suferit sau are antigen de hepatita virala. Plus ca fierul e un puternic prooxidant si, interferind cu alti aditivi alimentari, le sporeste toxicitatea“.
Dr. ing. Nastasia Belc a facut in 1998 un studiu pe aceasta tema: „Fierul care nu provine din sursa naturala (carne, oua) nu e asimilat de organism. Vor sa fortifieze si nu se gindesc la consecintele pe termen lung“. Ministerul Sanatatii spune ca a initiat proiectul de hotarire de guvern privind fortifierea la solicitarea unor specialisti din domeniul pediatriei. „Incepind cu 1990, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si a Copilului din Bucuresti, cu suport tehnic si financiar din partea reprezentantei UNICEF, a desfasurat mai multe studii, care au dovedit ca 50% dintre copiii sub un an au anemie cauzata de deficienta de fier, dar si 56,8% dintre copiii de 1-2 ani. 42,5% dintre gravide au anemie, iar gradul de raspindire a anemiei la elevi e ridicat: 23,4%.
In sprijinul acestei actiuni vin si studiile facute de OMS si de UNICEF. Fortifierea reprezinta o suplimentare a deficitului si nu un exces de aport peste necesarul zilnic“. Ministerul Sanatatii considera ca trebuie fortifiata toata faina produsa in Romania pentru ca, „in Romania, anemia prin deficit de fier si deficitul de acid folic duc la o scadere a productivitatii muncii cu pierderi estimate la 265 de milioane de dolari si cresteri in costul ingrijirilor de sanatate cu 45 de milioane de dolari anual“.
Cind vine vorba de miza financiara pe care alti participanti la dezbatere o considera a sta in spatele proiectului hotaririi de guvern, Ministerul Sanatatii se enerveaza: „Consideram ca afirmatiile dumneavoastra brutale nu sint in interesul nimanui, iar daca puneti pret pe cuvintul a doi-trei specialisti si neglijati opiniile altora si ale unor organizatii internationale, incercind sa legati actiunea de anumite interese, va priveste strict pe dumneavoastra“.
Hiperactivitate la copii de la E-uri
Aditivii alimentari cresc nivelul de hiperactivitate in rindul copiilor intre 3 si 9 ani si-i incadreaza in rindul celor care sufera de sindromul ADHD (deficit de atentie/tulburare hiperkinetica), este concluzia unui studiu al cercetatorilor de la Universitatea Southampton publicat de revista medicala „The Lancet“. Testele facute pe 300 de copii arata diferente semnificative de comportament intre cei care consuma alimente cu aditivi si cei care maninca natural.
E 120, produs din insecte
Carminul, acidul carminic sau cosenila, cunoscut si sub numele de E 120, este un colorant rosu alimentar natural izolat din insecta Coccus Cacti, care traieste pe diferite specii de plante suculente. Este prezent in multe produse, in unele cazuri da ca efecte secundare o crestere a hiperactivitatii sau alergie de contact in cazul utilizarii lui in produse cosmetice. E 120 are urmatoarele restrictii dietetice: deoarece e extras din insecte, nu poate fi consumat de vegani, vegetarieni si unele grupari religioase.
Comentarii