Uitandu-te in jurul tau, de Paste,
ai impresia ca samanta crestinismului a germinat in Romania. Oameni
care se bulucesc in biserici si in jurul acestora, avizi sa ajunga
printre primii la preotii care impart Sfanta Lumina. Puhoaie, adevarate
cohorte de asa-zisi credinciosi, vin special in noaptea de Inviere la biserica pentru a-si sfinti masina, caruta sau portofelul, dupa caz.
Realitatea insa e cu totul alta, dupa ce ajungi sa discuti cu oamenii, fie tineri, adolescenti sau batrani. Multi iti raspund ca au venit la Inviere pentru a se intalni cu prieteni demult nevazuti, pentru a schimba putin atmosfera sordida si monotona a caminului locatar sau pentru a schimba impresii cu colegii de scoala, facultate sau liceu. Ai surpriza, de multe ori, sa constati ca foarte multi habar nu au ce semnificatie are sarbatoarea Pastelui sau lumina pe care o asteapta cu atat jind la miez de noapte.
De fapt, nici nu ar trebui sa ne surprinda astfel de cazuri de ignoranta. De foarte putine ori, clericii ortodocsi ajung sa explice enoriasilor adevaratele semnificatii ale celor mai importante sarbatori crestine. Pentru Biserica a ajuns sa primeze doar banul si modul in care reusesc sa-si convinga adeptii ca doar ea detine adevarul absolut in Romania.
Un credincios nu mai poate intra intr-un lacas de cult nici macar cu lumanarile aduse de acasa, pentru ca ele trebuie cumparate musai de la masa aflata la intrarea in biserica. Astea-s ordinele de sus, zic mai toti preotii. Patriarhia trebuie sa-si vanda lumanarile si candelele pe care le-a contractat de la furnizori.
Cum sa mai aiba timp Biserica de educatia crestina a enoriasilor, cand mai marii clerului au ajuns sa se plimbe, hai-hui, cu raclele continand moastele diversilor sfinti. Se citeste bucuria pe chipul popilor, cand vad ca, venind sa mangaie sfanta raclac, asa-zisul credincios mai cumpara ba o iconita, ba o mica bratara cu o cruciulita sau un lantisor poleit care la prima spalare ajunge negru de rugina. Nu mai departe de anul trecut, la moastele Sfintei Parascheva, la Iasi, s-au perindat cateva zeci de mii de credinciosi romani, iar profitul Bisericii Ortodoxe Romane a fost unul pe masura: 1 milion de euro, conform cifrelor vehiculate in presa vremii.
In acest mod, omul de rand ajunge sa creada ca face ceea ce trebuie, iar preotul il lasa sa traiasca pe mai departe in ignoranta, bucuros ca, totusi, mai vine din cand in cand sa arunce cate un ban in cutia milei sau sa mai cumpere o lumanare pentru a o aprinde in lacasul de cult.
Preotul nu vrea ca enorisul sa afle adevarul, pentru ca daca l-ar afla, cu siguranta, datele problemei s-ar schimba. Am auzit diverse persoane care spun, referitor la Post, ca se abtin de la a manca "de dulce" miercurea si vinerea si, eventual, in ultima zi a Postului.
Intrebandu-i unde au vazut ca se procedeaza asa, oamenii raspund ca si preotul confirma aceste obiceiuri. De fapt, preotul, daca ar dori sa aiba in curtea lui niste oameni ancorati in realitate, ar trebui sa le spuna ca un inconjur al bisericii, pe genunchi, nu te salveaza de la pieire. El insa ii lasa sa creada altceva, convins ca il va prinde si a doua oara pe acel om in plasa unei viitoare sarbatori crestine consumeriste.
Astfel si credinciosul merge impacat la slujba pentru a lua Sfanta Lumina, si preotul este bucuros ca a dat sperante unui biet muritor, increzator in propria vointa de a respecta cuvantul Domnului.
Daca cineva din partea BOR ar putea raspunde la urmatoarea intrebare, ar fi un prim punct de plecare in aflarea adevarului despre credinta la romani. Cum se face ca, in mai toate sondajele, Biserica ocupa primele locuri, cand vine vorba de incredere, dar mai toate bisericile, in ziua de duminica sau zi de slujba, alta in afara Pastelui sau marilor sarbatori crestine, sunt aproape goale?
Realitatea insa e cu totul alta, dupa ce ajungi sa discuti cu oamenii, fie tineri, adolescenti sau batrani. Multi iti raspund ca au venit la Inviere pentru a se intalni cu prieteni demult nevazuti, pentru a schimba putin atmosfera sordida si monotona a caminului locatar sau pentru a schimba impresii cu colegii de scoala, facultate sau liceu. Ai surpriza, de multe ori, sa constati ca foarte multi habar nu au ce semnificatie are sarbatoarea Pastelui sau lumina pe care o asteapta cu atat jind la miez de noapte.
De fapt, nici nu ar trebui sa ne surprinda astfel de cazuri de ignoranta. De foarte putine ori, clericii ortodocsi ajung sa explice enoriasilor adevaratele semnificatii ale celor mai importante sarbatori crestine. Pentru Biserica a ajuns sa primeze doar banul si modul in care reusesc sa-si convinga adeptii ca doar ea detine adevarul absolut in Romania.
Un credincios nu mai poate intra intr-un lacas de cult nici macar cu lumanarile aduse de acasa, pentru ca ele trebuie cumparate musai de la masa aflata la intrarea in biserica. Astea-s ordinele de sus, zic mai toti preotii. Patriarhia trebuie sa-si vanda lumanarile si candelele pe care le-a contractat de la furnizori.
Cum sa mai aiba timp Biserica de educatia crestina a enoriasilor, cand mai marii clerului au ajuns sa se plimbe, hai-hui, cu raclele continand moastele diversilor sfinti. Se citeste bucuria pe chipul popilor, cand vad ca, venind sa mangaie sfanta raclac, asa-zisul credincios mai cumpara ba o iconita, ba o mica bratara cu o cruciulita sau un lantisor poleit care la prima spalare ajunge negru de rugina. Nu mai departe de anul trecut, la moastele Sfintei Parascheva, la Iasi, s-au perindat cateva zeci de mii de credinciosi romani, iar profitul Bisericii Ortodoxe Romane a fost unul pe masura: 1 milion de euro, conform cifrelor vehiculate in presa vremii.
In acest mod, omul de rand ajunge sa creada ca face ceea ce trebuie, iar preotul il lasa sa traiasca pe mai departe in ignoranta, bucuros ca, totusi, mai vine din cand in cand sa arunce cate un ban in cutia milei sau sa mai cumpere o lumanare pentru a o aprinde in lacasul de cult.
Preotul nu vrea ca enorisul sa afle adevarul, pentru ca daca l-ar afla, cu siguranta, datele problemei s-ar schimba. Am auzit diverse persoane care spun, referitor la Post, ca se abtin de la a manca "de dulce" miercurea si vinerea si, eventual, in ultima zi a Postului.
Intrebandu-i unde au vazut ca se procedeaza asa, oamenii raspund ca si preotul confirma aceste obiceiuri. De fapt, preotul, daca ar dori sa aiba in curtea lui niste oameni ancorati in realitate, ar trebui sa le spuna ca un inconjur al bisericii, pe genunchi, nu te salveaza de la pieire. El insa ii lasa sa creada altceva, convins ca il va prinde si a doua oara pe acel om in plasa unei viitoare sarbatori crestine consumeriste.
Astfel si credinciosul merge impacat la slujba pentru a lua Sfanta Lumina, si preotul este bucuros ca a dat sperante unui biet muritor, increzator in propria vointa de a respecta cuvantul Domnului.
Daca cineva din partea BOR ar putea raspunde la urmatoarea intrebare, ar fi un prim punct de plecare in aflarea adevarului despre credinta la romani. Cum se face ca, in mai toate sondajele, Biserica ocupa primele locuri, cand vine vorba de incredere, dar mai toate bisericile, in ziua de duminica sau zi de slujba, alta in afara Pastelui sau marilor sarbatori crestine, sunt aproape goale?
(www.ziare.com)
Comentarii