Cine-l mai stie? Cine mai are rabdare si nervi sa il asculte, cand el e trambitat din an in Paste aproape exclusiv de catre cei care i-au pierdut in primul rand si cel mai mult sensul?
Spiritul vorbelor lui Iisus, nu literele stranse de biserica crestina de-a lungul veacurilor sub atenta supraveghere dintotdeauna a puterii politice. Biserica a avut grija sa faca uitata dragostea profunda care l-a facut pe Iisus si isi dea viata pentru oameni.
Exemplarele si madularele bisericii de astazi vor parca sa demonstreze cu tot dinadinsul ca nu mai exista nicio legatura intre ceea ce predica si faptele pe care le comit fara niciun dram de cainta. Nu e insa nici macar trist. E drumul pe care au pasit de secole aceste institutii secate de iubire si conduse de oameni plini de ura, dar ridicate si consolidate in numele lui Dumnezeu.
Cu trust de presa, firme si afaceri mai prospere decat ale unui concern industrial cu traditie de sute de ani, Biserica Ortodoxa a intrat in plin ev mediu al credintei. Patriarhul nu se mai poate deplasa decat in limuzine de sute de mii de euro, blindate intru Domnul, in timp ce ziarele, radioul si televiziunea BOR ii canta si incanta personalitatea faraonica. Daca evreii au fugit din Egipt, biserica de astazi cladeste intr-o megalomanie bizara catedrale faraonice de sute de milioane de euro.
Totul pentru aur si arginti - aceasta imi pare de departe a fi moto-ul BOR, cand poporul in jur isi face cruci doar pentru ca nu are ce manca. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" - exista oare in timpurile moderne vreo vorba mai straina decat acest sentiment predicat de Isus? "Intoarce si celalalt obraz dusmanului tau" - e posibil sa fie ceva mai profund uman decat aceasta atitudine, mai cu seama atunci cand ti-ar fi mult prea usor sa-l spulberi doar din priviri? Ce ar putea fi mai strain unui contemporan decat aceste doua invataturi ale lui Iisus?
Ele sunt atat de profunde, atat de ne-naturale omului si straine instinctelor obisnuite, dar totusi atat de inaltatoare, incat nu pot fi traite si experimentate decat de doi - trei pustnici, credinciosi retrasi din ritmul agitat al vietii moderne. Dar chiar si fara varful de lance al doctrinei crestine, ce alte valori impartasesc credinciosii astazi? Mila? Modestia? Smerenia? Ce sentimente stapanesc sufletul bisericii, din moment ce slujitorii ei afisaza doar opusul invataturilor lui Isus. Si cine sa urmeze sincer si dezinteresat mesajul bisericii, daca singura ei valoare a ajuns sa fie banul si dragostea de aur?
Mai bogata decat statul, mai privilegiata decat intreaga clasa politica, mai favorizata decat un o super-putere si, paradoxal, mai respectata decat oricare alta institutie, Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa obtina nemurirea si fericirea aici pe pamant, pentru ca doar aici le-a cautat. Cum si de unde sa mai aiba resurse in cazul asta sa transmita supusilor ei iubirea fata de om, iertarea si dragostea pentru viata simpla?
Exista exceptiile, desigur. Exista oameni admirabili care raspandesc o dragoste si o bucurie de viata prin simpla lor prezenta. Ma tem ca acestia sunt la zeci si sute de kilometri de orice biserica sau reprezentant oficial al ei. Sunt ramasitele trecutului care risca sa fie inghitit cu totul de oamenii transformati in lupi unii fata de ceilalti. Un fenomen de care primul responsabil este desigur biserica. Dar care nu isi gaseste totusi scuza doar in esecul ei.
Noi cu totii ne-am astupat urechile si sufletele la vorbele lui Isus, desi nu incetam sa ne inchinam Lui, sa ne rugam doar pentru o viata mai buna si sa asteptam sa ne dea. Uitand cel mai important lucru - totul pleaca din ceea ce noi oferim celuilalt. Acelui strain care a devenit intre timp aproapele fiecaruia dintre noi. Un dusman de moarte pe care il intalnim zi de zi, ora de ora.
Spiritul vorbelor lui Iisus, nu literele stranse de biserica crestina de-a lungul veacurilor sub atenta supraveghere dintotdeauna a puterii politice. Biserica a avut grija sa faca uitata dragostea profunda care l-a facut pe Iisus si isi dea viata pentru oameni.
Exemplarele si madularele bisericii de astazi vor parca sa demonstreze cu tot dinadinsul ca nu mai exista nicio legatura intre ceea ce predica si faptele pe care le comit fara niciun dram de cainta. Nu e insa nici macar trist. E drumul pe care au pasit de secole aceste institutii secate de iubire si conduse de oameni plini de ura, dar ridicate si consolidate in numele lui Dumnezeu.
Cu trust de presa, firme si afaceri mai prospere decat ale unui concern industrial cu traditie de sute de ani, Biserica Ortodoxa a intrat in plin ev mediu al credintei. Patriarhul nu se mai poate deplasa decat in limuzine de sute de mii de euro, blindate intru Domnul, in timp ce ziarele, radioul si televiziunea BOR ii canta si incanta personalitatea faraonica. Daca evreii au fugit din Egipt, biserica de astazi cladeste intr-o megalomanie bizara catedrale faraonice de sute de milioane de euro.
Totul pentru aur si arginti - aceasta imi pare de departe a fi moto-ul BOR, cand poporul in jur isi face cruci doar pentru ca nu are ce manca. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" - exista oare in timpurile moderne vreo vorba mai straina decat acest sentiment predicat de Isus? "Intoarce si celalalt obraz dusmanului tau" - e posibil sa fie ceva mai profund uman decat aceasta atitudine, mai cu seama atunci cand ti-ar fi mult prea usor sa-l spulberi doar din priviri? Ce ar putea fi mai strain unui contemporan decat aceste doua invataturi ale lui Iisus?
Ele sunt atat de profunde, atat de ne-naturale omului si straine instinctelor obisnuite, dar totusi atat de inaltatoare, incat nu pot fi traite si experimentate decat de doi - trei pustnici, credinciosi retrasi din ritmul agitat al vietii moderne. Dar chiar si fara varful de lance al doctrinei crestine, ce alte valori impartasesc credinciosii astazi? Mila? Modestia? Smerenia? Ce sentimente stapanesc sufletul bisericii, din moment ce slujitorii ei afisaza doar opusul invataturilor lui Isus. Si cine sa urmeze sincer si dezinteresat mesajul bisericii, daca singura ei valoare a ajuns sa fie banul si dragostea de aur?
Mai bogata decat statul, mai privilegiata decat intreaga clasa politica, mai favorizata decat un o super-putere si, paradoxal, mai respectata decat oricare alta institutie, Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa obtina nemurirea si fericirea aici pe pamant, pentru ca doar aici le-a cautat. Cum si de unde sa mai aiba resurse in cazul asta sa transmita supusilor ei iubirea fata de om, iertarea si dragostea pentru viata simpla?
Exista exceptiile, desigur. Exista oameni admirabili care raspandesc o dragoste si o bucurie de viata prin simpla lor prezenta. Ma tem ca acestia sunt la zeci si sute de kilometri de orice biserica sau reprezentant oficial al ei. Sunt ramasitele trecutului care risca sa fie inghitit cu totul de oamenii transformati in lupi unii fata de ceilalti. Un fenomen de care primul responsabil este desigur biserica. Dar care nu isi gaseste totusi scuza doar in esecul ei.
Noi cu totii ne-am astupat urechile si sufletele la vorbele lui Isus, desi nu incetam sa ne inchinam Lui, sa ne rugam doar pentru o viata mai buna si sa asteptam sa ne dea. Uitand cel mai important lucru - totul pleaca din ceea ce noi oferim celuilalt. Acelui strain care a devenit intre timp aproapele fiecaruia dintre noi. Un dusman de moarte pe care il intalnim zi de zi, ora de ora.
(www.ziare.com)
Comentarii