Nu mai e
nicio noutate ca neobisnuitul si exceptia au devenit esenta vietii
cotidiene. Si viceversa. Normalul, obisnuitul si regula au ajuns marile
exceptii ale existentei noastre pervertite la extrem. Cumva reusim
constant sa uimim lumea, civilizata ori nu - pur si simplu am intors
viata cu fundul in sus si capul in jos.
La Craiova o femeie a fost accidentata de o masina. Probabil ati citit stirea. Stiti ce urmeaza. A fost jefuita chiar in timp ce statea intinsa pe carosabil si nu mai misca, din cauza socurilor suferite. La cateva secunde dupa impact, ea a fost "usurata" de cele mai valoroase lucruri de mai multi indivizi care, in loc sa-i acorde primul ajutor, ori macar sa se intereseze daca mai este sau nu in viata, nu gasesc in instinctul lor primar nimic altceva mai bun decat sa o jefuiasca.
A jefui o femeie abia accidentata in trafic, in inima Craiovei, inainte de a afla daca mai traieste sau nu, e o grozavie inimaginabila pentru ca sterge ceea ce este mai profund uman - empatia. Un accident de masina nu este chiar un eveniment la care sa participam zi de zi. Nu in fiecare zi este lovita sub ochii nostri o femeie de cate o masina, la iesire din bloc. Si totusi, acei oameni din Craiova se comporta ca si cum ar fi ceva obisnuit.
Nu mai putem vorbi de aici incolo in termeni de caracteristici ale unei etnii, de care se vede prea bine din imagini ca apartin cei care o talharesc pe accidentata. Nici nu mai putem gandi sub semnul explicatiilor si contextualizarii socio-economice. Criza si viata grea slabesc morala peste tot in lume. Insa instinctele primare, printre care se numara si empatia si solidaritatea in momentele de extrema necesitate, se activeaza in situatii limita.
Intamplarea din centrul Craiovei ar trebui sa ne determine sa regandim serios modul in care acesti populatori ai spatiului carpato-danubiano-pontic sunt structurati la nivel psihic si afectiv. Problema nu se mai poate pune nici macar in termenii actiunii in absenta unei forte coercitive, a organului legii sau fricii fata de posibilele urmari. Cazul pune serios in discutie pana si adevarurile pe care ni le spunea teoria evolutiei.
Daca ar fi sa ne luam exclusiv dupa intamplarea de la Craiova si modul in care actioneaza martorii implicati in eveniment - fie activ, fie pasiv - despre om nu se mai poate spune ca se diferentiaza de primate nici prin empatie, nici prin constiinta de sine si nici macar prin capacitatea de a comunica. Toti martorii s-au purtat exact ca niste animale crescute in salbaticie, fara nicio legatura cu vreo civilizatie umana, care sar sa devoreze prima victima scoasa din joc.
Ar trebui sa avem puterea de a ne privi adevarurile caracteristice in fata. De a ne confrunta adevarata natura, pe care doar momentan o mai ascundem inca sub o pojghita de ceea ce ne place sa credem a fi umanitate. In realitate, ne amestecam tot mai mult cu indivizi a caror natura exprima doar animalitatea in stare pura. Inca alte cateva astfel de "experimente" si ne putem declara mandrii inauguratori ai unor noi modele si abordari antropologice.
Ar trebui sa ne sperie o astfel de descoperire? Ne schimba ea perspectiva asupra vietii, omului sau valorilor care definesc ori este un eveniment banal peste care cu cat trecem mai repede cu atat mai bine? In functie de raspunsurile pe care le vom fi dat, avem deja o imagine asupra ceea ce am devenit intre timp.
La Craiova o femeie a fost accidentata de o masina. Probabil ati citit stirea. Stiti ce urmeaza. A fost jefuita chiar in timp ce statea intinsa pe carosabil si nu mai misca, din cauza socurilor suferite. La cateva secunde dupa impact, ea a fost "usurata" de cele mai valoroase lucruri de mai multi indivizi care, in loc sa-i acorde primul ajutor, ori macar sa se intereseze daca mai este sau nu in viata, nu gasesc in instinctul lor primar nimic altceva mai bun decat sa o jefuiasca.
A jefui o femeie abia accidentata in trafic, in inima Craiovei, inainte de a afla daca mai traieste sau nu, e o grozavie inimaginabila pentru ca sterge ceea ce este mai profund uman - empatia. Un accident de masina nu este chiar un eveniment la care sa participam zi de zi. Nu in fiecare zi este lovita sub ochii nostri o femeie de cate o masina, la iesire din bloc. Si totusi, acei oameni din Craiova se comporta ca si cum ar fi ceva obisnuit.
Nu mai putem vorbi de aici incolo in termeni de caracteristici ale unei etnii, de care se vede prea bine din imagini ca apartin cei care o talharesc pe accidentata. Nici nu mai putem gandi sub semnul explicatiilor si contextualizarii socio-economice. Criza si viata grea slabesc morala peste tot in lume. Insa instinctele primare, printre care se numara si empatia si solidaritatea in momentele de extrema necesitate, se activeaza in situatii limita.
Intamplarea din centrul Craiovei ar trebui sa ne determine sa regandim serios modul in care acesti populatori ai spatiului carpato-danubiano-pontic sunt structurati la nivel psihic si afectiv. Problema nu se mai poate pune nici macar in termenii actiunii in absenta unei forte coercitive, a organului legii sau fricii fata de posibilele urmari. Cazul pune serios in discutie pana si adevarurile pe care ni le spunea teoria evolutiei.
Daca ar fi sa ne luam exclusiv dupa intamplarea de la Craiova si modul in care actioneaza martorii implicati in eveniment - fie activ, fie pasiv - despre om nu se mai poate spune ca se diferentiaza de primate nici prin empatie, nici prin constiinta de sine si nici macar prin capacitatea de a comunica. Toti martorii s-au purtat exact ca niste animale crescute in salbaticie, fara nicio legatura cu vreo civilizatie umana, care sar sa devoreze prima victima scoasa din joc.
Ar trebui sa avem puterea de a ne privi adevarurile caracteristice in fata. De a ne confrunta adevarata natura, pe care doar momentan o mai ascundem inca sub o pojghita de ceea ce ne place sa credem a fi umanitate. In realitate, ne amestecam tot mai mult cu indivizi a caror natura exprima doar animalitatea in stare pura. Inca alte cateva astfel de "experimente" si ne putem declara mandrii inauguratori ai unor noi modele si abordari antropologice.
Ar trebui sa ne sperie o astfel de descoperire? Ne schimba ea perspectiva asupra vietii, omului sau valorilor care definesc ori este un eveniment banal peste care cu cat trecem mai repede cu atat mai bine? In functie de raspunsurile pe care le vom fi dat, avem deja o imagine asupra ceea ce am devenit intre timp.
(www.ziare.com)
Comentarii