Partidul
Democrat Liberal a aflat ca nota de plata pentru guvernarea din ultimii
ani ii depaseste cu mult posibilitatile si acum incearca sa se fofileze
fara sa achite consumatia.
Exista ceva mai demn de dispretuit decat lasitatea politicienilor care nu au curajul sa isi asume nici macar propriul esec? Pentru ca daca nu ar fi fost un esec, nu ar fi avut niciun motiv pe lume sa se ascunda in popusoi, asa cum procedeaza cei mai de seama dintre pedelisti.
La Bucuresti, Elena Udrea a vopsit partidul in verde, iluzionandu-se si incercand sa-i convinga si pe candidatii aruncati in lupta electorala ca e culoarea tineretii si reprezinta forta. De atata forta probabil nu a mai incaput si curajul de a-si pastra simbolurile traditionale. Insa dezastrul ce va sa vina peste PDL la Bucuresti nu va putea fi oprit vopsind gardul pe dinafara. Inauntru ramane aceeasi mizerie. Restul povestilor indrugate de Elena Udrea, despre brandul "obosit", care trebuie schimbat, raman la nivel de basm - exprima doar fantasmele disperarii.
Amuzant e ca presedintele PDL Bucuresti, fostul ministru al Dezvoltarii si Turismului, isi imagineaza ca e la fel ca o criza de personalitate a unei femei de varsta mijlocie - totul se rezolva cu un tuns si un nou look: "am fost de parere ca, la un moment dat, un brand poate sa oboseasca, depinde si de context, si atunci poti sa faci o schimbare de culoare". Ca la 20 de ani - suferi din dragoste? Te tunzi, te vopsesti si esti ca noua.
Dincolo de comicul de prost gust de la Bucuresti, unde verdele combinat cu portocaliu va imaginati ce nuanta a putut sa nasca, in tara situatia e si mai dramatica pentru PDL. La Piatra Neamt, Pinalty fara lipsa de imaginatie a adoptat pur si simplu verdele Elenei Udrea. In alte cateva judete, fiecare filiala democrat liberala se descurca dupa resursele proprii. In teritoriu, PDL s-a deghizat in fel si fel sub masca unor aliante dubioase, incheiate doar pentru a scapa de stigamtul esecului. Sub denumiri ciudate, organizatiile din tara au liber la fel si fel de Miscari Populare pentru orice ar mai putea sa-i salveze de la un dezastru total in alegeri.
In schimb, pe cat de intins incepe sa fie simtit cataclismul de la alegerile locale, ca un prim avertisment pentru prabusirea din toamna, pe atat de intense si disperate sunt semnalele transmise catre Mihai Razvan Ungureanu de catre pedelisti. Si aici raportul de proportionalitate se pastreaza - cele mai intense SOS sunt emise chiar de catre cei mai compromisi dintre liderii partidului. De la aceeasi Elena Udrea, pana la Ioan Oltean.
Atata vreme insa cat Elena Udrea nu intelege ca atat timp cat ea va ramane cel mai important comunicator si simbolul principal al PDL Bucuresti, partidul isi poate lua adio de la viitor, poate sa faca orice schimbari ii trec prin cap - nimic nu-i va putea salva pe pedelisti. Nici macar "monstrul sacru" de Traian Basescu, pe care nu conteneste sa-l invoce ca pe o mantra, nu o mai poate ajuta, indiferent din ce postura. El a ajuns, din nefericire, doar un monstru si atat al increderii romanilor, potrivit tuturor sondajelor existente pe piata din ultimii ani.
Ma tem insa ca dupa parjolirea pe care au lasat-o in urma, pedelistii sa nu ajunga in situatia de a se ascunde la propriu in verdeata padurilor din muntii patriei. Atunci camuflarea ar fi perfecta.
(www.ziare.com)
Exista ceva mai demn de dispretuit decat lasitatea politicienilor care nu au curajul sa isi asume nici macar propriul esec? Pentru ca daca nu ar fi fost un esec, nu ar fi avut niciun motiv pe lume sa se ascunda in popusoi, asa cum procedeaza cei mai de seama dintre pedelisti.
La Bucuresti, Elena Udrea a vopsit partidul in verde, iluzionandu-se si incercand sa-i convinga si pe candidatii aruncati in lupta electorala ca e culoarea tineretii si reprezinta forta. De atata forta probabil nu a mai incaput si curajul de a-si pastra simbolurile traditionale. Insa dezastrul ce va sa vina peste PDL la Bucuresti nu va putea fi oprit vopsind gardul pe dinafara. Inauntru ramane aceeasi mizerie. Restul povestilor indrugate de Elena Udrea, despre brandul "obosit", care trebuie schimbat, raman la nivel de basm - exprima doar fantasmele disperarii.
Amuzant e ca presedintele PDL Bucuresti, fostul ministru al Dezvoltarii si Turismului, isi imagineaza ca e la fel ca o criza de personalitate a unei femei de varsta mijlocie - totul se rezolva cu un tuns si un nou look: "am fost de parere ca, la un moment dat, un brand poate sa oboseasca, depinde si de context, si atunci poti sa faci o schimbare de culoare". Ca la 20 de ani - suferi din dragoste? Te tunzi, te vopsesti si esti ca noua.
Dincolo de comicul de prost gust de la Bucuresti, unde verdele combinat cu portocaliu va imaginati ce nuanta a putut sa nasca, in tara situatia e si mai dramatica pentru PDL. La Piatra Neamt, Pinalty fara lipsa de imaginatie a adoptat pur si simplu verdele Elenei Udrea. In alte cateva judete, fiecare filiala democrat liberala se descurca dupa resursele proprii. In teritoriu, PDL s-a deghizat in fel si fel sub masca unor aliante dubioase, incheiate doar pentru a scapa de stigamtul esecului. Sub denumiri ciudate, organizatiile din tara au liber la fel si fel de Miscari Populare pentru orice ar mai putea sa-i salveze de la un dezastru total in alegeri.
In schimb, pe cat de intins incepe sa fie simtit cataclismul de la alegerile locale, ca un prim avertisment pentru prabusirea din toamna, pe atat de intense si disperate sunt semnalele transmise catre Mihai Razvan Ungureanu de catre pedelisti. Si aici raportul de proportionalitate se pastreaza - cele mai intense SOS sunt emise chiar de catre cei mai compromisi dintre liderii partidului. De la aceeasi Elena Udrea, pana la Ioan Oltean.
Atata vreme insa cat Elena Udrea nu intelege ca atat timp cat ea va ramane cel mai important comunicator si simbolul principal al PDL Bucuresti, partidul isi poate lua adio de la viitor, poate sa faca orice schimbari ii trec prin cap - nimic nu-i va putea salva pe pedelisti. Nici macar "monstrul sacru" de Traian Basescu, pe care nu conteneste sa-l invoce ca pe o mantra, nu o mai poate ajuta, indiferent din ce postura. El a ajuns, din nefericire, doar un monstru si atat al increderii romanilor, potrivit tuturor sondajelor existente pe piata din ultimii ani.
Ma tem insa ca dupa parjolirea pe care au lasat-o in urma, pedelistii sa nu ajunga in situatia de a se ascunde la propriu in verdeata padurilor din muntii patriei. Atunci camuflarea ar fi perfecta.
(www.ziare.com)
Comentarii