Cand
politicienilor de carton nu le ies pasientele, vina cade pe presa si pe
jurnalisti priviti otova ca o categorie sociala lipsita de personalitate
si independenta. Insa cea mai grava acuzatie ramane aceea de
mercenariat.
Cine erau (sunt) mercenarii? Cunoscuti inca din antichitate, ei constituiau alternativa la oastea de tara, formata din stapani de pamanturi si servitorii lor, neexperimentati, nestiutori intr-ale luptei. Stransa in graba, adunatura lor cadea repede prada luptatorilor profesionisti, aflati in solda celor puternici. In epoca moderna, mercenarii sunt organizati in legiuni, angajate temporar pentru rezolvarea unor conflicte de putere. In tarile lumii a treia, se intelege.
Portret de mercenar
Mercenarii din presa sunt acuzati ca s-au vandut pentru bani, ca lupta pentru cauze straine majoritatii cetatenilor, ca manipuleaza, ca si-au ales alt stapan decat adevarul curat si sfanta dreptate, ca se prostitueaza in schimbul unor avantaje materiale, sinecure... Si cum banii nemunciti sunt la stat, sinecure nu pot oferi decat cei de la Putere.
Pentru ca mercenariatul atat de blamat nu constituie infractiune, nici macar contraventie, iar activitatea lor mentine tara in inapoiere, situatia merita o analiza serioasa, una al carei inceput am dori sa fie aceste randuri.
Stigmatul de mercenar de presa e mult mai injurios decat neprofesionalismul, ipocrizia sau prostia, de aceea acuza are nevoie de dovezi certe. De certitudine insa e greu de vorbit cat timp in presa se intalnesc nu doar cei ce manipuleaza, cei ce sustin contra bani interesele mai stiu eu cui: interesele pot fi promovate si din proprie convingere, din mila, prietenie, dragoste, intelegere, bunatate...
Ca si la mita, corpul delict e foarte greu de gasit si probat. In plus, nimeni nu va recunoaste ca nu spune adevarul, iar incercarea de a pune adevarul in discutie prin presa starneste razboaie nesfarsite.
Ce e de facut? Cum ii recunoastem?
Cei mai multi sunt inregimentati in oastea unui lider parvenit ori in curs de parvenire, arareori a unui partid, a unei institutii. Mercenarii le devin portavoce, fiind angajati, fie ca ofiteri de presa, la vedere, fie sub acoperire.
Batalia se da dupa un plan, o strategie bine puse la punct de catre serviciile secrete, daca e vorba de Putere, si de catre cele de PR si propaganda. Caci politica romaneasca nu a abandonat niciodata tehnicile condamnabile ale fostei Securitati, nici arsenalul Intelligence Service-urilor implicate in marile conflagratii. Totul este folosit fara restrictie, daca scopul este venirea la Putere ori pastrarea acesteia.
Grosul armatei de mercenari il constituie insii numiti pe criterii politice in diverse functii, preponderent culturale, ori clientela economica mereu avantajata in afaceri cu statul. Fara binefacatorii lor ar fi fost niste ratati, de aceea le sunt atat de zelosi si servili, incat le gasesc justificare si atunci cand gresesc ori debiteaza ineptii.
Chiar daca jupanii isi recunosc apoi erorile sau isi cer scuze, mercenarii isi continua sustinerile, pana cad intr-un ridicol grotesc. Si fiindca presa printata a fost gatuita cu totul, au cucerit redutele studiourilor TV.
Secretul functiei politizate - mercenarii
Din randul functionarilor politici provin majoritar si gastile postacilor care spurca orice opinie libera a cititorilor pe diverse site-uri de politica, de partid ori pe blogurile jurnalistilor inca independenti.
Demersul lor are rolul de a demotiva activitatea de informare corecta a cetatenilor si convingerile autorilor. Pe unele forumuri, aerul pute a bascalie infecta, troglodita, a misto porcos si spurcaciune, ca nimeni sa nu le mai acceseze, mai ales sexul gingas.
Sunt usor de recunoscut, dupa tehnica folosita: ataca in haita, tintuindu-si dusmanii cu porecle si supranume, repetate in formule identice, profereaza mereu aceleasi minciuni, sperand ca prin repetitie vor fi imprimate mentalului colectiv.
Chiar daca se vor mai folosi mercenari in presa, odata reperati, nicio Putere nu le va mai supravietui.
Cine erau (sunt) mercenarii? Cunoscuti inca din antichitate, ei constituiau alternativa la oastea de tara, formata din stapani de pamanturi si servitorii lor, neexperimentati, nestiutori intr-ale luptei. Stransa in graba, adunatura lor cadea repede prada luptatorilor profesionisti, aflati in solda celor puternici. In epoca moderna, mercenarii sunt organizati in legiuni, angajate temporar pentru rezolvarea unor conflicte de putere. In tarile lumii a treia, se intelege.
Portret de mercenar
Mercenarii din presa sunt acuzati ca s-au vandut pentru bani, ca lupta pentru cauze straine majoritatii cetatenilor, ca manipuleaza, ca si-au ales alt stapan decat adevarul curat si sfanta dreptate, ca se prostitueaza in schimbul unor avantaje materiale, sinecure... Si cum banii nemunciti sunt la stat, sinecure nu pot oferi decat cei de la Putere.
Pentru ca mercenariatul atat de blamat nu constituie infractiune, nici macar contraventie, iar activitatea lor mentine tara in inapoiere, situatia merita o analiza serioasa, una al carei inceput am dori sa fie aceste randuri.
Stigmatul de mercenar de presa e mult mai injurios decat neprofesionalismul, ipocrizia sau prostia, de aceea acuza are nevoie de dovezi certe. De certitudine insa e greu de vorbit cat timp in presa se intalnesc nu doar cei ce manipuleaza, cei ce sustin contra bani interesele mai stiu eu cui: interesele pot fi promovate si din proprie convingere, din mila, prietenie, dragoste, intelegere, bunatate...
Ca si la mita, corpul delict e foarte greu de gasit si probat. In plus, nimeni nu va recunoaste ca nu spune adevarul, iar incercarea de a pune adevarul in discutie prin presa starneste razboaie nesfarsite.
Ce e de facut? Cum ii recunoastem?
Cei mai multi sunt inregimentati in oastea unui lider parvenit ori in curs de parvenire, arareori a unui partid, a unei institutii. Mercenarii le devin portavoce, fiind angajati, fie ca ofiteri de presa, la vedere, fie sub acoperire.
Batalia se da dupa un plan, o strategie bine puse la punct de catre serviciile secrete, daca e vorba de Putere, si de catre cele de PR si propaganda. Caci politica romaneasca nu a abandonat niciodata tehnicile condamnabile ale fostei Securitati, nici arsenalul Intelligence Service-urilor implicate in marile conflagratii. Totul este folosit fara restrictie, daca scopul este venirea la Putere ori pastrarea acesteia.
Grosul armatei de mercenari il constituie insii numiti pe criterii politice in diverse functii, preponderent culturale, ori clientela economica mereu avantajata in afaceri cu statul. Fara binefacatorii lor ar fi fost niste ratati, de aceea le sunt atat de zelosi si servili, incat le gasesc justificare si atunci cand gresesc ori debiteaza ineptii.
Chiar daca jupanii isi recunosc apoi erorile sau isi cer scuze, mercenarii isi continua sustinerile, pana cad intr-un ridicol grotesc. Si fiindca presa printata a fost gatuita cu totul, au cucerit redutele studiourilor TV.
Secretul functiei politizate - mercenarii
Din randul functionarilor politici provin majoritar si gastile postacilor care spurca orice opinie libera a cititorilor pe diverse site-uri de politica, de partid ori pe blogurile jurnalistilor inca independenti.
Demersul lor are rolul de a demotiva activitatea de informare corecta a cetatenilor si convingerile autorilor. Pe unele forumuri, aerul pute a bascalie infecta, troglodita, a misto porcos si spurcaciune, ca nimeni sa nu le mai acceseze, mai ales sexul gingas.
Sunt usor de recunoscut, dupa tehnica folosita: ataca in haita, tintuindu-si dusmanii cu porecle si supranume, repetate in formule identice, profereaza mereu aceleasi minciuni, sperand ca prin repetitie vor fi imprimate mentalului colectiv.
Chiar daca se vor mai folosi mercenari in presa, odata reperati, nicio Putere nu le va mai supravietui.
(www.ziare.com - Petru Tomegea)
Comentarii