Femeia
actuala si-a castigat drepturi binemeritate in familie si in societate.
Insa psihologii avertizeaza: tendintele "matriarhale" pot pune in umbra
rolul tatalui, iar armonia in familie are de suferit.
Astazi, femeile au un control mult mai mare asupra maternitatii, pot avea "un copil cand vor si cum vor", parafrazand un slogan cunoscut al feministelor. Atunci cand ceasul biologic ticaie, unele femei au tendinta de a vedea in partenerul lor un simplu mascul, de la care obtin ceea ce isi doresc: un copil, remarca Psychologies.
Odata devenite mame, o mare ispita pentru femei este de a deveni excesiv de protectoare, printr-o relatie mama-copil care tinde sa se inchida, nepermitand prea mult amestecul tatalui. In fata acestei situatii, multi barbati se regasesc cu greutate in acest rol nu prea bine definit al paternitatii.
Tatal, acest "destabilizator"
Este adevarat ca prezenta mamelor alaturi de copii este vitala, mai ales in primii ani de viata. Prin prisma acestui rol, femeile petrec mult mai mult timp alaturi de copii, intre ei se stabilesc afinitati, obisnuinte si reguli.
Atunci cand intervine si tatal, cu propriul mod de a vedea lucrurile, care de obicei este mai restrictiv, atat mamele, cat si progeniturile isi pot simti echilibrul amenintat si de aceea pot sa il priveasca pe tata ca un factor "destabilizator". Aceasta amenintare este mai bine simtita in concedii sau in perioadele in care tatii petrec mai mult timp in familie.
Femeile pot cadea in capcana de a crea o complicitate intre ele si copii, subminand in mod voit autoritatea tatalui.
Sarcini precise inca de la inceput
Intr-o familie armonioasa, o "mama buna" il lasa pe tata sa-si ocupe locul care i se cuvine. Nu unul secundar, ci rolul de tata. Acest lucru se impune, deoarece copiii au nevoie in egala masura atat de mama, cat si de tata.
Chiar sosirea pe lume a copilului poate reprezenta un start gresit pentru barbat in rolul de tata. Cu mame care considera ca tot ceea ce tine de copil reprezinta domeniul lor, uitati ca soti si ca iubiti, barbatii cad in dezorientare, trebuind sa suporte in final si reprosurile consoartelor obosite ca nu le sunt de niciun folos.
De aceea, este bine ca tatal sa se implice prin sarcini precise inca de la inceput in viata familiei cu copil. In felul acesta nu se va simti ca un subordonat in munca de ingrijire a copilului, iar mamele, eliberate de o parte a poverii, vor avea timp si pentru momente in doi.
Acceptarea unor puncte de vedere diferite
Un tata are propriile sale pareri, este felul sau de a-si exprima paternitatea. El reprezinta celalalt parinte, diferit, dar egal ca pozitie. Mamele ar trebui sa inceteze sa mai caute tatal ideal, ar trebui sa-l lase sa se manifeste ca un "tata real".
Ar trebui sa se renunte la obsesia de a se regasi intr-un acord perfect ca parinti, deoarece personalitatea unui copil se construieste si ca sinteza a unor puncte de vedere diferite. Un cunoscut comentator sportiv a povestit cum, toata copilaria sa, mama a pus accentul pe partea intelectuala, iar tatal l-a impins catre sport, ajungand in final la o meserie in care s-au regasit eforturile ambilor parinti in formarea sa.
Fiecare varsta cu nevoile sale
In afara de sustinerea din punct de vedere material, prezenta tatalui are un rol important in fiecare etapa din cresterea copilului. In cazul bebelusilor, tatal simbolizeaza taierea cordonului ombilical, ajutandu-l pe copil sa se detaseze de mama sa, pentru a-si construi, putin cate putin, propria existenta.
Cand copilul creste, tatal este cel care il impinge sa se depaseasca, sa exploreze noi piste, sa se confrunte cu necunoscutul.
In acelasi timp, tatal este cel care rezista dorintelor exagerate ale copiilor, fortandu-i sa accepte realitatea, sa iasa din iluzia ca totul li se cuvine.
Tatal este cel care ajuta la dobandirea identitatii sexuale: pentru un baiat, este cel cu care se identifica sau cu care se confrunta, iar o fata devine constienta de feminitatea sa in raportul cu parintele de sex opus.
Acestea sunt motivele pentru care, chiar si in cazul unui divort, in afara de pensia alimentara, tatal trebuie sa-si faca prezenta in mod constant. Cand tatal este absent, din diverse motive, mama ar trebui sa-l lase pe copil sa petreaca timp alaturi de un bunic, de un unchi sau de alta persoana de incredere de sex masculin din familie.
In familia obisnuita, mama ar trebui sa reziste tentatiei de a se plasa in mod sistematic intre copil si tata. Dezvoltarea unei relatii armonioase intre cei doi, fara mama ca intermediar, face bine intregii familii, aducandu-i pe parinti pe picior de egalitate in perceptia copilului.
Astazi, femeile au un control mult mai mare asupra maternitatii, pot avea "un copil cand vor si cum vor", parafrazand un slogan cunoscut al feministelor. Atunci cand ceasul biologic ticaie, unele femei au tendinta de a vedea in partenerul lor un simplu mascul, de la care obtin ceea ce isi doresc: un copil, remarca Psychologies.
Odata devenite mame, o mare ispita pentru femei este de a deveni excesiv de protectoare, printr-o relatie mama-copil care tinde sa se inchida, nepermitand prea mult amestecul tatalui. In fata acestei situatii, multi barbati se regasesc cu greutate in acest rol nu prea bine definit al paternitatii.
Tatal, acest "destabilizator"
Este adevarat ca prezenta mamelor alaturi de copii este vitala, mai ales in primii ani de viata. Prin prisma acestui rol, femeile petrec mult mai mult timp alaturi de copii, intre ei se stabilesc afinitati, obisnuinte si reguli.
Atunci cand intervine si tatal, cu propriul mod de a vedea lucrurile, care de obicei este mai restrictiv, atat mamele, cat si progeniturile isi pot simti echilibrul amenintat si de aceea pot sa il priveasca pe tata ca un factor "destabilizator". Aceasta amenintare este mai bine simtita in concedii sau in perioadele in care tatii petrec mai mult timp in familie.
Femeile pot cadea in capcana de a crea o complicitate intre ele si copii, subminand in mod voit autoritatea tatalui.
Sarcini precise inca de la inceput
Intr-o familie armonioasa, o "mama buna" il lasa pe tata sa-si ocupe locul care i se cuvine. Nu unul secundar, ci rolul de tata. Acest lucru se impune, deoarece copiii au nevoie in egala masura atat de mama, cat si de tata.
Chiar sosirea pe lume a copilului poate reprezenta un start gresit pentru barbat in rolul de tata. Cu mame care considera ca tot ceea ce tine de copil reprezinta domeniul lor, uitati ca soti si ca iubiti, barbatii cad in dezorientare, trebuind sa suporte in final si reprosurile consoartelor obosite ca nu le sunt de niciun folos.
De aceea, este bine ca tatal sa se implice prin sarcini precise inca de la inceput in viata familiei cu copil. In felul acesta nu se va simti ca un subordonat in munca de ingrijire a copilului, iar mamele, eliberate de o parte a poverii, vor avea timp si pentru momente in doi.
Acceptarea unor puncte de vedere diferite
Un tata are propriile sale pareri, este felul sau de a-si exprima paternitatea. El reprezinta celalalt parinte, diferit, dar egal ca pozitie. Mamele ar trebui sa inceteze sa mai caute tatal ideal, ar trebui sa-l lase sa se manifeste ca un "tata real".
Ar trebui sa se renunte la obsesia de a se regasi intr-un acord perfect ca parinti, deoarece personalitatea unui copil se construieste si ca sinteza a unor puncte de vedere diferite. Un cunoscut comentator sportiv a povestit cum, toata copilaria sa, mama a pus accentul pe partea intelectuala, iar tatal l-a impins catre sport, ajungand in final la o meserie in care s-au regasit eforturile ambilor parinti in formarea sa.
Fiecare varsta cu nevoile sale
In afara de sustinerea din punct de vedere material, prezenta tatalui are un rol important in fiecare etapa din cresterea copilului. In cazul bebelusilor, tatal simbolizeaza taierea cordonului ombilical, ajutandu-l pe copil sa se detaseze de mama sa, pentru a-si construi, putin cate putin, propria existenta.
Cand copilul creste, tatal este cel care il impinge sa se depaseasca, sa exploreze noi piste, sa se confrunte cu necunoscutul.
In acelasi timp, tatal este cel care rezista dorintelor exagerate ale copiilor, fortandu-i sa accepte realitatea, sa iasa din iluzia ca totul li se cuvine.
Tatal este cel care ajuta la dobandirea identitatii sexuale: pentru un baiat, este cel cu care se identifica sau cu care se confrunta, iar o fata devine constienta de feminitatea sa in raportul cu parintele de sex opus.
Acestea sunt motivele pentru care, chiar si in cazul unui divort, in afara de pensia alimentara, tatal trebuie sa-si faca prezenta in mod constant. Cand tatal este absent, din diverse motive, mama ar trebui sa-l lase pe copil sa petreaca timp alaturi de un bunic, de un unchi sau de alta persoana de incredere de sex masculin din familie.
In familia obisnuita, mama ar trebui sa reziste tentatiei de a se plasa in mod sistematic intre copil si tata. Dezvoltarea unei relatii armonioase intre cei doi, fara mama ca intermediar, face bine intregii familii, aducandu-i pe parinti pe picior de egalitate in perceptia copilului.
(Catalin Fuior www.ziare.com)
Comentarii